O zi care incepe cu yoga este o zi buna. Este doar o observatie personala, pur si simplu ma simt bine pe parcursul intregii zile cand fac yoga dimineata.
Salutul soarelui. Cafea. Fructe. Tinut in brate, pe rand, copiii treziti. Ii miros, ii pup, le mangai spinarile fierbinti, asa cum stau cuibariti la mine in brate. Uneori se inghesuie amandoi pe genunchii mei. Atunci imi intind picioarele pe scaunul din fata mea ca sa am loc pentru amandoi.
Ascultam muzica si uneori dansez putin pentru distractia lor si binele meu, caci dansul misca energia in noi si viata noastra se anima si ea. Ies pe usa, este 6.45. Aerul este curat, racoros, aud larma pasarilor. Merg cu pasi intinsi si spun in gand iar si iar: Aleg sa ma iert si sa ma dezleg. Sunt una cu bucuria. Sunt una cu lumina. Sunt una cu abundenta. Sunt una cu iubirea. Sunt una cu frumusetea. Zambesc in interior si celulele mele se deschid pentru a primi lumina. Merg cam doi kilometri si pe drum ma descant singura. Imi face bine.
Nu traversez cea mai senina perioada din viata mea, frica ma incolteste des si ma pune la zid. Sunt zile in care plang, in care ma clatin. Nu imi este numai mie frica, le este si prietenilor mei si asta ma face sa ma simt si mai singura si mai vulnerabila. Apoi…imi spun ca in fata marilor incercari toti suntem singuri si trebuie sa trecem prin ele, orice ar fi. Nu ni le poate lua nimeni din drum. Respir adanc si zambesc cerului: faca-se voia Ta! Nu exista nimeni si nimic in afara de El. Tot ce vine, de la EL vine.
Ma destind. Imi infrunt frica, am sa stau pe loc (dupa ce am facut tot ce puteam face, cu ce am avut la indemana) si am sa trec prin ea. Intampla-se ce trebuie sa se intample. Mi-e egal.
Si gandul acesta m-a eliberat azi.
Mi-am amintit o perioada in care ma simteam rau, aveam multe probleme si o colega de la facultate mi-a spus ca ea ma vede ca pe o regina. Ca sunt atat de citita, de finuta, de desteapta, de discreta. Ca o intimidez la nu stiu ce seminar. M-am uitat uluita la ea. Eu plangeam in fiecare zi si mi se parea ca sunt o distrusa. Cum poate o distrusa sa para cuiva regina? Din greu m-am straduit sa ma vad prin ochii ei…Si azi ma joc cu imaginea asta. Ceilalti vad altceva, nu? Sa ma port ca atare. Sunt frumoasa si desteapta. O regina. Paseste prin viata ca o regina, Andreea, sterge lacrimile si respira adanc. Cand respiri, mintea se calmeaza si apar solutiile. Daca ai fi asa frumoasa si desteapta, nu ai fi asa singura, maraie o voce prea bine cunoscuta. E o alegere sau un destin, inca nu stiu, ii raspund apasat. Dispari!
Toate au mers lin. Am ajuns mai devreme cu 30 minute in sala de curs. Nu mi s-a mai intamplat. Drumul cu busul care toarce plictisit pe drum a fost lin si rapid. Mi-a lipsit azi Alex. Alex e un tip pe care l-am cunoscut in bus. Nu stim nimic unul despre altul. Doar prenumele si statia la care coboram. Alex ma linisteste cand ma uit des la ceas-ajungem la timp, ai sa vezi. Nu intarzii. As fi vrut sa ne fi sincronizat si azi, sa imi spuna uimit-wow, ce liber este, ia uite cat timp ai castigat. Sau sa stearga geamul zambind ca sa vad pe unde am ajuns, pentru ca inca nu stiu bine drumul asta. Nu am tinut minte numele statiilor. Poate maine. Nu avem ora de intalnire, pur si simplu ne urcam la aceeasi statie si stam impreuna. Pot sa te intreb ceva? Nu, i-am raspuns intr-o dimineata. Nu, e bine asa, fara intrebari, te rog. Fara nimic. Poate dupa discutia asta am inceput sa nu ne mai sincronizam plecarile din cea mai urata statie din Ghencea.
Mi-am facut o cafea si am iesit pe balcon. Iesea soarele. Hai si pe strada mea, te rog, l-am rugat in gand.
Radem la curs, s-a creat o atmosfera frumoasa. Sunt neatenta de doua ori, mi-e greu sa imi mentin uneori concentrarea-repet aceleasi lucruri…Pentru ei sunt lucruri noi, se antreneaza cu atata seriozitate! Pentru mine este rutina, doar starea lor de spirit ma incanta. Si punctualitatea cu care ajung mereu si spiritul de echipa care se simte deja, dupa o luna de lucru impreuna. Ei se incapataneaza sa mi se adreseze cu Dvs. Cand aud Dvs, imi indrept spatele si devin serioasa. Asa trebuie sa fie Domnia mea :))
Cateva ore doar pentru mine. Saptamana aceasta nu am pus nicio intalnire, nimic in plus. Doar studentii mei, copiii si eu acasa. Atat. Am facut curat. Am desfundat scurgerea la baie, am spalat baile si podelele. Vasele. Am strans rufele, am aerisit, am facut dus. Pe drum spre scoala lui Vladi, am vorbit cu mama. Nu m-a recunoscut imediat. I-am spus raspicat: mami, sunt Ileana. Pentru ea sunt Ileana. Pentru ea si inca doi trei oameni. Atat. Mamei ii e dor de Vladi. Ne suna mai tarziu sa vorbeasca si cu el. Vladi ii spune ca am scris o carte cu Cucoana Raceala. Aoleu, mamaie, tu o cunosti pe Cucoana asta? Mamaie, daca o mai vezi, spune-i sa nu mai dea pe aici! Vladi rade si ii spune: pai noi stim ce sa ii facem cand vine! Rade si mama, rasul ei sanatos si ghidus. Ma bucur mult ca Vladi o inveseleste asa spontan.
Asa lumina si soare azi! Energie. Vladi isi lipeste palma de palma mea. A crescut….tresar, obisnuita mai mult cu manuta pufoasa a Mirunei. Ma tine bine de mana pe drum spre casa. Peste cateva ore o luam impreuna pe Miruna de la gradinita si ne oprim la leagane.
Cat se zbenguie ei la joaca, eu verific in interior-starea de bine e tot acolo, stabila si puternica. Asa sa raman, ridic ochii spre cer. Nu mai vreau sa ma clatin.
S-ar putea ca tot ce imi trebuie sa fie putina yoga dimineata si soare in timpul zilei. Ma descurc cu toate apoi.
Voi ce mai faceti?
Comentarii