Acum ceva vreme dadeam acest raspunsuri comunitatii Happy Moms. Las acest interviu si aici, ma veti cunoaste mai bine, sper, asa.
Cine este Andreea Dragomir?
Dacă aş primi întrebarea într-un sens strict personal, aş răspunde rapid: sunt mami de băieţel linistit – fiul meu, Vladimir, are aproape 9 ani si de fetita nazdravana-Miruna implineste la vara 5 ani –, călătoare prin lume, iubitoare de oameni, de poveşti si de inceputuri.
Dar ea vizează, imi imaginez, planul profesional, adică… cu ce ma ocup? Sunt trainer „căptuşit” cu toate diplomele şi acreditările posibile (inclusiv o formare în psihanaliză analitică), cu o bogată experienţă profesională, dar, mai ales, sunt un om dornic să îmi aduc contribuţia şi prinosul la bunul mers al lumii.
Sunt unul dintre primii traineri formati in Romania, pe filiera germana. Atipic un pic, majoritatea profesionistilor vremurilor noastre au invatat de la americani. Mie scoala americana nu imi place in totalitate, mi se potriveste mai bine cea europeana. Asta se intampla demult, dupa Revolutie. Pe atunci, multe multinationale erau la inceput de drum in Romania, nu prea se stia la noi ce inseamna sa fii formator. Am invatat cu traineri din Germania si am lucrat atat in companii mari de training, cat si in sistemul bancar, ca trainer intern. Mi-a prins bine aceasta dubla experienta-cea de consultant si furnizor de training, dar si cea de trainer intern, familiarizat cu toata bucataria interna a unei companii mari.
Sunt pasionată de comunicare, kabbalah și psihologie pozitivă.
Din 2012 lucrez ca freelancer sub brandul focuspeinima.ro.
Am vrut să simplific lucrurile, să mă ocup doar de subiectele care mă pasionează, am vrut excelență pe segmentul ales de mine-comunicare și psihologie pozitivă. Am vrut libertate de decizie și mișcare, am vrut timp ca să onorez cel mai important contract din viața mea: acela de a fi „personal trainer and life coach” pentru copiii mei.
Scriu in timpul liber despre emotii si experiente pe www.andreeadragomir.blogspot.ro.
Ce te motiveaza zilnic sa mergi pe acest drum?
Libertatea de miscare pe care o am. Nu as putea renunta usor la asta. Si fericirea si relaxarea copiilor mei care ma au aproape zi de zi. Vorbim mult, mergem impreuna la cumparaturi, ne jucam, dansam seara-ma cunosc, stiu ca nu as mai avea aceasta disponibilitate emotionala pentru ei daca as lucra full time undeva. Ma simt foarte responsabila pentru ei.
Imi place sa ma gandesc la ei ca la daruri pe care le ofer lumii, daruri cu putere de transformare. In general, cand oferim ceva, avem grija ca darurile noastre sa fie frumos impachetate, aspectuoase si sa contina ceva valoros. Prima parte este rezolvata, ei au trasaturi frumoase, placute. De restul ma ocup cu multa dragoste-ii educ si le sunt aproape, pun in ei valori si informatii care sa ii ajute sa isi implineasca menirea aici, pe Pamant.
Ma motiveaza inca ceva, un adevar la care am aderat atunci cand am devenit freelancer-poti munci mai putin cu rezultate foarte bune. Noi am crescut cu mantra: banii se fac greu, cu multa munca. Este foarte valabila pentru multi dintre noi. Eu am vrut sa ma scutur de asta, vreau sa fac bani cat sa traiesc decent muncind, dar neuitand sa traiesc. Se poate. Acum alternez perioadele incarcate cu proiecte cu perioadele in care ma relaxez fara nimic special in program. Ma ocup de casa, de copii, citesc, ma uit la filme, ies cu prieteni. Sunt preocupata acum, dau doua exemple, in spiritul a ce spuneam mai sus, de doua lucruri: inchiderea tuturor datoriilor (carti de credit) si de gasirea unor surse de venit pasiv, oricat de mici. Eu gandesc evreieste, ii iau, nu ii dau, asa ca ma bucur de ei.
Cum treci peste dezamagiri?
Greu, recunosc. Devin insomniaca o vreme, cautand sa inteleg unde s-a rupt filmul. M-a dezamagit, de exemplu, anul trecut un om in care aveam incredere. Aveam o intelegere verbala cu el-trebuia sa imi plateasca comision de vanzare daca il prezentam unui client de-al meu si daca lua proiecte in acea companie. El a ales sa nu imi plateasca acel comision, care pe mine m-ar fi tinut pe linia de plutire o vreme, si sa iasa din viata mea. De asemenea, a lasat in aer colaborarea cu un cunoscut caruia i-l recomandasem calduros…..Nu am inteles pana acum de ce. M-a afectat mult atitudinea lui.
Apelez, cand ma simt incarcata emotional, la o mica trusa de tehnici pe care am numit-o “dusuri interioare”, din cauza modului in care ma simt dupa ce le folosesc-curata si usoara, ca dupa un dus bun. Am adunat cateva dintre tehnicile mele preferate intr-un mic e-book pe care il ofer pe site-ul meu la pretul unei cafele…
Ai refuzat vreodata un contract?
Da, de cateva ori, din diverse motive. S-a intamplat ca un client sa doreasca un curs pe care eu nu aveam competente foarte dezvoltate si am preferat sa ofer proiectul unui alt trainer (la astfel de aranjamente, de regula, incasez un procent din valoarea contractului).
Am mai refuzat un proiect amplu, la cel mai mare client al meu, Strabag- a venit intr-un moment cand eu nu puteam fi activa profesional- fetita mea avea trei luni, era alaptata integral, o purtam lipita de mine si eu eram total indragostita de ea. Era un proiect mare si bine platit, dar am preferat sa le recomand alt trainer. Mantra mea este “copiii inainte de toate”. Daca reusesc sa aranjez lucrurile ca cei mici sa fie bine, atunci da, daca nu, fac tot ce este posibil sa conectez clientii cu oamenii cei mai calificati pentru acel job. Sunt un foarte bun people connector.
Am mai experimentat acum doi ani o intreaga luna martie in care am fost vanata de doua companii mari de training, cu oferte foarte tentante. Am oscilat mult intre ei, am analizat si rasanalizat, am petrecut timp in birouri si in sala de curs si cu unii si cu altii si la final de luna, am tras linie si am decis ca, totusi, pentru mine este mai sanatos sa raman fidela brandului meu si sa construiesc in ritmul meu.
Care a fost pana acum cea mai mare satisfactie profesionala ?
Relatiile intinse pe ani cu unii clienti ma onoreaza si bucura mult.
Revenirea in sala de curs a multor cursanti. Unii vin ulterior si pe banii lor la open-urile pe care le organizez sau ma recomanda prietenilor si familiei.
Faptul ca reusesc sa castig bani, dar sa le fiu si copiilor alaturi si sa mai si traiesc in ritmul meu. Nu e putin lucru, am visat la asta multi ani!
S-a schimbat in vreun fel relatia ta cu copiii de cand ai un alt drum?
Miruna s-a nascut in 2013, am ramas insarcinata la cateva luni de la data demisiei, asa ca ea m-a avut alaturi de la bun inceput. Am putut trai sarcina, nasterea si timpul cu ea mult mai relaxata si mai constienta ca la primul copil. Mi-am putut pregati mese sanatoase, am putut citi in voie, am petrecut timp cu baietelul meu, pregatindu-l emotional bine pentru venirea surioarei lui.
In ce il priveste pe el, l-am recastigat. Cand lucram full time, calatoream mult si ma vedea zilnic pe camera web. Incepuse sa ma respinga, tipa cand veneam acasa, se stergea daca il pupam, ii dadea mana doar tatalui lui, pe care il vedea in fiecare seara. A durat un an povestea asta, de la doi ani ai lui la trei. Am simtit atunci ca trebuie sa aleg-ma indepartez, iau si mai multe proiecte ca sa ingrop in mine sentimentul ca am esuat ca mama ori las totul sa cada pe un plan secundar si imi recastig copilul. Ca sa aleg, m-am intrebat daca pot trai cu asta. Sigur, copilul poate fi crescut de bona, dus la gradinita, poate sa isi vada doar unul dintre parinti ori pe niciunul cu zilele, dar, mai tarziu, cum va fi? Un adult ranit profund, lipsit de prezenta si afectiunea manifestata a mamei. L-am ales pe el, construind business-ul meu printre picaturi. Este acum un pusti echilibrat, afectuos, intelept si foarte tandru si grijuliu in relatia cu surioara lui. Se inteleg foarte bine, colaboreaza, se joaca mult impreuna. Au si conflicte si ma bucur ca sunt acasa cu ei, ca pot veni amandoi la mine sa imi povesteasca ca sa gasim impreuna calea de mijloc.
Planul pe 5 ani care este?
Peste cinci ani, imi place sa imi imaginez ca voi fi mai inteleapta, mai rafinata, mai experimentata, o versiune mult mai buna a celei de azi.
Imi doresc ca brandul meu sa fie mai vizibil pe piata. Mi-ar placea sa il dezvolt, sa gasesc oameni care sa lucreze cu mine, sa imi alcatuiesc o mica echipa.
De asemenea, peste 5 ani sper sa organizez evenimente cu speakeri din afara, specialisti pe teme care ma pasioneaza si ma intereseaza: visez sa o aduc la Bucuresti, de ex., pe Vera Birkenbihl, o nemtoaica, specialista in comunicare, de la care eu am invatat foarte multe, pe Lisa Bloom, din Israel, coach si trainer specializat in storytelling, cu care eu sunt in formare acum, pe Paul Pahil, un indian londonez stabilit la Budapesta, bun prieten de altfel, specialist in psihologie pozitiva…
Am inceput sa scriu o carte pentru adulti, mi-ar placea ca peste 5 ani sa fie gata si eu sa fiu multumita de munca mea. Dar las lucrurile sa curga, nu caut si nu pun presiune. Se va intampla ceea ce trebuie, cand trebuie.
Spune-ne, te rog, trei lucruri pe care ar trebui sa le stie o mama care incepe o afacere?
Mi-e greu sa dau astfel de sfaturi general valabile pentru toate mamele, pot spune insa trei lucruri care au contat in cazul meu cu speranta ca vor face sens si pentru alte mame:
1, Sa stapaneasca bine lucrurile din domeniul lor de activitate si sa fie pasionate de munca lor.
2. Sa puna copiii pe primul plan, atat cat se poate si sa munceasca printre picaturi, construind pas cu pas. Un plan de afaceri, o strategie, pot ajuta mult, la fel si identificarea persoanelor disponibile si competente care sa le ajute. Mie, de ex, imi face materialele de curs un prieten-tot ce inseamna print-carti de vizita, mape, caiete de curs, pixuri branduite. Sunt multumita de colaborarea noastra si ii sunt foarte recunoscatoare ca ma ajuta.
3. Inchiderea datoriilor de orice fel si economisirea unor bani, punerea lor deoparte pentru perioadele fara proiecte. Aceasta este o lectie invatata greu, pe propria-mi piele. Uneori lucrurile merg foarte bine, alteori, oricat m-as zbate, nu am niciun contract. Atunci ori traiesc din ce am economisit, ori il las pe sotul meu sa plateasca tot, ceea ce tensioneaza lucrurile intre noi, ori fac bani folosind alte skill-uri pe care le am-scriu articole platite, tin cursuri de germana in companii (faptul ca stiu germana si o pot preda a fost pentru mine barca de salvare mereu). Este bine ca in strategia mamelor antreprenor sa intre si acest aspect-cel al back-up-ului, in caz ca…
Un gand pentru noi?
Curaj si construiti pas cu pas. Inconjurati-va de oameni buni. Buni la suflet si buni profesional. Cautati in permanenta inspiratie. Nu subestimati perioadele de caderi, vor exista, dar, cand esti pe cont propriu, nu ai voie sa ramai in genunchi, decat pentru o scurta rugaciune. Apoi ne ridicam si schimbam abordarea si mergem mai departe. Vreau sa las aici si cuvintele maicii Tereza, la care eu ma raportez zi de zi : Nu toti suntem destinati unor fapte marete, eroice, insa toti putem face lucruri mici, cu dragoste mare.
As vrea ca la final, cand voi primi in urma, sa vad viata mea ca o insiruire de lucruri mici facute cu multa dragoste. Pana la urma, nu va conta pentru nimeni cati bani am castigat ori ce succes a avut afacerea mea, cat va conta cine si ce am fost ca om. Si daca nu va conta pentru nimeni, va conta pentru mine si sufletul meu.
Comentarii