Smaranda. Și Continuu.

Să încep cu începutul. 

Cu ani în urmă, m-am rugat fierbinte la Dumnezeu să mă ajute să scap de timiditate. Incepea să mă încurce-inima care bătea repede repede, păienjenisul privirii din cauza emoțiilor, bâlbâiala-da, uneori mă bâlbâiam și vorbeam neclar din cauza emoțiilor…- voiam sa scap de ele, să pot să trăiesc și să mă bucur de experiente. Nici n-am cerut bine, ca intamplarile cu talc au inceput sa curga. Am trecut prin ele, rezistand impulsului de a fugi si a ma ascunde, m-am lasat expusa constientizand lucrarea, dezghetandu-ma pas cu pas, renuntand la timiditate si devenind pe zi ce trecea mai increzatoare si mai puternica. Nu ma crede nimeni acum cand povestesc ce lupta a fost si cat am muncit :-)) 

La inceputul acestui an imi promiteam sa ies mai mult in offline, sa ma duc catre oameni si sa ii intampin cu inima deschisa. Petrecusem 2017 in solitudine si discretie, cu econonomie de fapte si intamplari exterioare. Nu judec, mi-a facut bine, dar la final am vazut ca nu cresc asa, nu ma nuantez, nu invat prea multe la modul practic. Asa ca am cerut în rugăciune de data asta nu liniste-o gasesc eu cand imi trebuie, ma pricep la asta, ci intalniri, evenimente si oameni care sa ma inspire si sa imi intareasca increderea in umanitate. 

Este scris probabil în destinul meu sa intalnesc oameni buni. Oameni creativi, generosi, inteligenti, frumosi peste poate, caci sufletele lor le modeleaza si chipurile. De la inceputul anului pana acum, mi-i numar in gand ca pe nestemate pe toti cei care au intrat in viata mea si mi-au luminat sufletul. Printre ei, si Smaranda si Radu Caragea, un cuplu atat de unit si de frumos cum rar mi-a fost dat sa vad. Un brunch cu ei si o conversatie spumoasa si am plutit zile in sir. 

Pe toti as vrea sa ii cunoasteti si voi, daca nu direct, macar aici, prin intermediul meu, caci am de gand sa vi-i prezint, sa va bucurati de lumina lor, de creativitatea si frumusetea lor. 

Azi este ziua mea de naștere si vin către voi cu un cadou: un interviu cu frumoasa Smaranda Caragea, actriță la Teatrul de Comedie și sufletul unui studio de dezvoltare personala prin Artă: Continuu. 

• Smaranda, esti actrita. De ce actrita si nu medic sau orice altceva? 

Bună Andreea! Ce-aș putea să zic...Probabil că, prin exprimarea mea vulcanică, în meseria de medic aș fi panicat pacienții mult mai tare decât ar fi fost cazul chiar și spunându-le că totul este ok și analizele au ieșit bine. Sau uite, economistă – păi probabil aș fi cheltuit foarte mulți bani pe lucruri pe care, așa cum mi se întâmplă de obicei, aș fi considerat că e foarte important să le cumpăr ACUM (de aceea nici nu mă ocup eu de partea financiară a afacerii noastre, ci soțul meu). 

Gluma-i glumă, însă cred că îmi place foarte mult să trăiesc, să simt viața, să mi se întâmple lucruri. Și actoria părea singura meserie din lume care îmi permitea să trăiesc, într-o singură viață, conținutul emoțional și intelectual al mai multor vieți și al tuturor oamenilor pe care aș fi vrut vreodată să-i conțin.

• Care a fost prima revelatie, primul aha la scoala de actorie? A fost vreun moment clar cand ai simtit ca ai facut un salt, ca s-a produs o rafinare a fiintei tale interioare?

Nu știu care a fost prima, știu însă ca toata școala a fost plină de aha-uri. Cel puțin acum, privind înapoi, îmi dau seama perfect de acest lucru. Un moment foarte important a fost probabil acela în care profesoara mea de an, doamna Adriana Popovici, mi-a zis să fiu proastă – fix așa, fără alte complicații. În acel moment am luat-o ca pe o indicație răutăcioasă, ca pe o jignire: “e clar, ăștia vor să ne transforme în actrițe clișeice, proaste și eventual și ușoare”. Am ales însă în ultimul moment să-mi urmez instinctul și să merg pe mâna ei – iar asta m-a salvat. Pentru că abia atunci am realizat că, de fapt, trebuia să ies din capul meu, să mă lepăd de ego, să fiu curioasă, vulnerabilă și să cred, sau mai bine zis să îmi dau voie să cred, în mine, în ce simt, în ce gândesc, în ce mi se întâmplă și în cum mă determină asta să reacționez. Adevarul e că și făceam mult pe deșteapta la 21 de ani, veneam după un an și jumătate petrecuți pe băncile facultății de psihologie și aveam impresia că știu mai multe decât colegii mei mai mici cu un an. Momentul acela intrigant mi-a dat de înțeles că, pe de o parte, nu știu chiar așa multe, dar pe de alta că asta este ok. Ba chiar este esential în teatru, este acel detaliu care contribuie la sclipirea din ochii actorilor.

• Ce citeste Smaranda? In general si acum, punctual…

După cum vezi, sunt oscilantă, baleiez între stări, las lucrurile să vină la mine mai degrabă decât să le aduc sub controlul meu. Acest lucru se vede în orice aspect al vieții mele, inclusiv în gusturile mele în materie de citit. Îmi plac, pe de o parte, cărțile care mă lasă să visez, dar pe de altă parte apreciez enorm să mă și aducă într-un fel sau altul cu picioarele pe pământ, să-mi confirme din când în când reperele. Îmi plac de asemenea foarte mult cărțile care mă obligă să-mi pun multe întrebări în legătură cu mine. În ultimii ani m-am înțeles foarte  bine cu semi- și non-ficțiunea – am citit cu mare plăcere autori precum Bertrand Russell, Alain de Botton sau Eric Berne. Ultima perioadă mi-a adus pe rafturi, așa cum era de așteptat, foarte multe cărți despre educația copiilor. Mă documentez de exemplu în legătură cu “cercul siguranței” – o metodă de parenting cu care am rezonat foarte bine și care mi-a fost recomandată de unul dintre trainerii cu care colaborez excelent, psiholoaga Alexandra Gujan. De altfel, Alexandra va concepe un program de educație parentală pe care vrem să-l implementăm cât mai curând la Continuu.

• Esti casatorita cu un artist, destul de cunoscut si el. Daca ar fi sa creionezi relatia voastra in cateva cuvinte, care ar fi acestea? 

Ei, e bassist, (Radu canta in trupa Omul cu sobolani, n.m.) nu e chiar așa de cunoscut (amândoi râd copios). Îmi pui o întrebare foarte dificilă, îmi ceri să-mi rezum experiențe dintre cele mai complexe în câteva rânduri. Aș spune că relația noastră este cel mai liber loc din lume. 

Este zona aceea completă emoțional și rational în care mă simt cea mai curajoasă atât să iau deciziile cele mai înțelepte, cât și să mă joc ca un copil cu toate gândurile și ideile mele. Ce să zic, ni se spune “cuplul bezea” iar noi folosim des între noi hashtagurile #totimpreuna și #mereuimpreuna, cred că toate astea vorbesc de la sine 😊 

Cel mai important în relația noastră este că ne iubim slăbiciunile și că suntem întotdeauna atenți la nevoile celuilalt.

• Cum se construieste emotional un personaj? Imi imaginez ca greul in aceasta meserie nu vine din efortul de memorare a replicilor, ci din emotiile care trebuie potrivite fin si puse in spatele fiecarui gest, fiecarui cuvant…

Carrie, in piesa Reguli de viata

Așa este, multă lume spune: “nu aș putea fi actor, n-aș putea ține minte toate replicile alea!”. Chiar asta este una dintre prejudecățile pe care le zdrobesc în cursurile mele cu nonactori și după maximum două ședințe dispare subiectul de parcă nici nu a existat vreodată. Ce e frumos în profesia asta este că nu exită rețete, căi fixe, există bineînțeles metode, pe care le studiem în școala de teatru, și în formările sau workshopurile la care mergem noi, separat de școală. Dar după toate studiile ești singur în fața personajelor, fiecare actor își construiește calea sa de a umple cu emoție personajele cu care este provocat. Eu personal cred în gând, gândul sincer care reiese din situația de joc pe care o descifrăm. Gândul autentic produce o emoție, nu poți pune emoții peste cuvinte fără ca ele să fie umplute de sens. E cea mai frustrantă dar și cea mai excitantă căutare, căutarea gândului.

• Cat de usor/greu este sa redevii Smaranda dupa un rol?

O să sune brutal poate, dar nu mă desprind niciodată de “Smaranda”. Eu nu plec nicăieri, ci, mai degrabă, cu experiențele mele, cu datele mele, cu înzestrarile, complexele, fricile, mulțumirile șî nemulțumirile mele etc, mă duc în realitatea situației de joc. Acolo se întâmplă multe și da, este posibil ca uneori să aflu ceva despre mine, ceva ce nu știam, și să îl aduc în realitatea vieții mele. E ca și cum petreci mult timp în compania unui prieten care vorbește într-un anumit fel și începi și tu să folosești aceleași expresii, să preiei un pic din aerul lui - un timp, apoi, dacă nu te mai vezi cu acel prieten fie păstrezi ceva din el, fie nu, dacă nu te-ai identificat cu adevărat. Cam așa e și cu amprentele pe care le lasă personajele, sunt prietenii noștri care ne învață despre noi, până la urmă tot din noi vin.

• Care sunt sursele tale de energie si inspiratie? Esti foarte activa-joci, ai timp de intalniri cu mine (:-)) , pui la cale proiecte la Continuu-studioul de dezvoltare prin Arta. Ce te inspira si ce te energizeaza?

La un brunch cu Smaranda si Radu Caragea. Greu ne-am desprins
dupa mai bine de trei ore de conversatie spumoasa si asta numai pentru ca ne chema datoria-eu trebuia sa imi iau copilul de la scoala si ei aveau o intalnire in alta parte a orasului.

Și mie mi se pare că nu sunt îndeajuns de activă! Parcă aș face și mai multe lucruri, dar slavă cerurilor că am și rațiune, nu doar “heirup”, că altfel nu aș duce nimic cu succes la bun sfârșit. Din copilărie mi-a plăcut să mă bag în tot felul de experiențe și cred că spiritul explorator pe atunci l-am dobândit. Atunci am învățat că, atâta timp cât acționezi, atragi și provoci în același timp acțiune. Sunt cel mai ciudat și neastâmpărat om leneș pe care îl cunosc. Mă acuz de lene pentru că în momentele în care stau resimt vinovăție, pentru că șțiu că aș fi putut fructifica probabil altfel timpul, dar de fapt în acele momente mă încarc, mă inspir și îmi adun forțele să fac ceea ce iubesc. 

• Ce este Continuu? Care este povestea acestui studio? 

Povestea și visul meu preferate!

Continuu este un studio pentru dezvoltare prin artă, cum îi spune și numele.

Este un pas firesc în cariera mea de trainer, un laborator de cercetare în sinele nostru – prin sinele nostru – cu sinele nostru în lume și în mediul de viață care le dă libertatea cursanților noștri și mici și mari să exploreze și să se joace într-un spațiu sigur pentru a putea descoperi adevăruri pe care mai apoi să le integreze în viețile lor de zi cu zi și să se crească armonios.

Povestea Continuu cuprinde un cuplu, eu cu Radu (soțul meu) și o prietenă veche și bună, Mădă. Eu aveam proiecte și vise, un doctorat pe Dezvoltarea continuă prin arta actorului care mă tot motiva, dar nu aveam curaj să acționez. Țineam cursuri de aproape 10 ani la Fundația Calea Victoriei și simțeam nevoia, și observam în același timp nevoia cursanților, de a merge mai departe, de a căuta mai specific și mai adânc. Însă nu aveam curaj, mi se părea complicat să pornești pe cont propriu, mi-era frică de hârțogăraie și de un început incert. Vorbeam mult cu Mădă și Radu despre conceptul de “comunitate” care pare că ne lipsește nouă, românilor, și ne-am dat seama că asta visăm toți trei, să aparținem unei comunități și am început să construim una eu cu Radu, ajutați de Mădă, fiecare făcând ce șție mai bine: eu concept de cursuri și training, Radu toot ce ține de administrativ și de legătura cu oamenii, iar Mădă ne-a dat șutul în fund de care aveam nevoie la început - ne-a făcut planul de business și de marketing și ne consiliază și azi. 

Acum, după un an de existență suntem o comunitate dinamică de 20 de traineri și colaboratori, cu aproape 1000 de ore de curs, susțiunte de aproape 300 de cursanți, în cadrul a 14 teme diferite de atelier. Și avem senzația că povestea abia acum începe. 😊 

• Mi-ar placea mult sa ne povestesti putin despre fiecare curs in parte si despre obiectivele din spatele lor. 

Ar fi foarte greu să intrăm în fiecare curs în parte, am sta aici ore întregi la povești. Este important de reținut faptul că organizăm cursuri pentru aproape orice categorie de vârstă: copii (4-7 și 8-11 ani), adolescenți și adulti. Pentru fiecare în parte avem cursuri recreative, destinate celor care vor să experimenteze prin intermediul personajelor, apoi cursuri exploratorii, pentru cei care au “testat” deja domeniul și vor să dezvolte această pasiune, acest hobby al lor, și nu în cele din urmă avem cursurile de dezvoltare, în cadrul cărora îmbinăm arta actorului cu psihologia, folosindu-ne de metodele și principiile specifice fiecăreia, pentru a atinge obiective specifice, de exemplu îmbunătățirea comportamentului asertiv, definirea mai clară a imaginii de sine, identificarea limitelor proprii, întărirea patternurilor pozitive și inhibarea patternurilor negative etc. 

De asemenea, în curând vom demara noi grupuri de dezvoltare personal, coordonate de psihoterapeuta Alexandra Gujan, în cadrul cărora eu voi interveni, acolo unde ea identifică o nevoie specifică, prin tehnici de actorie, diversificând astfel abordarea obișnuită a acestui tip de grup.

• Ai vreun favorit? Care este cursul tau preferat si de ce?

Pffaaa! Te întreb eu pe tine: poți alege între copiii tăi? Cam așa mă raportez la fiecare curs sau concept de workshop pe care îl creez. Dacă aș numi unul, aș simți că-l tradez pe altul. 

• Ce feedback-uri primesti de la cursanti? 

Cel mai frumos feedback este faptul că majoritatea se întorc, fie ca să încerce un alt curs, fie să se alăture comunității de nonactori. Deja avem două trupe care s-au format și coagulat, două spectacole care se joacă constant și în care nonactorii se gospodăresc singuri, se motivează unul pe altul și au grijă de pasiunea lor! Îmi crește inima când îi văd!

Mai sunt feedback-uri concrete primite pe sms, mail sau chiar rostite face to face de către cei mai curajoși, ecouri de la “mamă, e multă psihologie în teatru” la “e ca si cum ai ieși iar în fața blocului cu alți copii, dar cu mintea de acum” la “ce plăcut e sentimentul de detașare”. E un exercițiu și pentru noi și pentru mine să primim înapoi. 

De fapt, a invăța unii de la alții este una dintre valorile noastre de bază. 

• Ai si clienti corporate. Ce fel de cursuri aleg ei?

Pentru clienții corporate facem cursuri tailor made, personalizate, răspundem la nevoile lor, urmărim obiectivele și tematica evenimentului și subordonăm tehnicile noastre intereselor lor. Multe teme se duc în zona de consolidare a grupului, evaluare a relațiilor, comunicare, presentation skills. Însă cele mai provocatoare sunt temele pe care le creăm special pentru ei: “Activarea valorilor companiei” sau “Tehnici de coaching prin artă dramatică” etc. Să fac designul unui workshop custom este una dintre placerile mele “chinuitoare” - spun “chinuitoare” pentru că de fiecare data mă însoțește senzația aia de creier încins până sunt mulțumită de ce iese. 

• Stiu din experienta ca nu este tocmai floarea la ureche sa organizezi cursuri si evenimente. Cu ce te confrunti, ce se intampla in culise? Cum te organizezi?

Prefer să mă gândesc la partea frumoasă: “tragem, tragem, dar la final toată lumea e mulțumită”.

Pentru noi a fost o condiție de la început, să fim cu toții mulțumiți: de la noi, echipa de bază (organizare, concept, marketing) până la traineri și partneri. Dacă cineva e nefericit cu un aspect, atunci rotița aia nu mai funcționează și ridică dificultăți întregului proiect. Nu pot ignora eforturile pe care le facem pentru ca totul să iasă bine, nu avem zile libere, de cele mai multe ori. Noi lucrăm cu mulți actori, iar profesia asta, pe cât de liberă pare din punct de vedere al programului, pe atât de incertă este, și atunci cere multă flexibilitate din partea noastră, să fim pe fază și să reglăm lucrurile din mers. E important ca actorii cu care colaborăm și nu numai să fie fericiți, liniștiți și, când vin în fața cursanților, să transmită un vibe bun. Mi-a zis tata o vorbă la un moment dat: “Când ești mulțumit de 60% din ceea ce faci, atunci ești deja un om fericit”. Și eu cred că există și neplăceri pe traseu, dar dacă în final tragem linie și suntem mulțumiți, atunci suntem oameni fericiți.

• De ce recomanzi adultilor cursuri de actorie? Ce beneficii au?

Adulților le recomand în primul rând să se joace, să își dezabstractizeze mintea din când în când. Raionul de cărți de dezvoltare personală nu are același efect ca acțiunea. Una este să citești, să fii observator și cu totul altceva este să fii, să acționezi, să încerci, să testezi, iar laboratorul de teatru îți permite să încerci fără teama de a greși, să repari, să intervii și să vezi pe pielea ta că într-adevăr se poate treaba aia cu “aici și acum”. Când eram copii, ne foloseam toate simțurile pentru a cunoaște și explora lumea. Acum, ca adulți, avem senzația că suntem aceste ființe complexe și complicate și tindem să ardem etape și așa ne atrofiem treptat simțurile. 

Dacă nu pentru o revelație personală, măcar pentru a își retrezi, redescoperi și reactiva simțurile să facă acest lucru. (cu asta m-a atins bine Smaranda, pentru ca anul trecut am pledat mult pentru acelasi lucru la cursul Trupul meu, puterea mea)

• Trebuie sa precizez ca la Continuu nu esti singura. Ai strans alaturi de tine o mana de oameni tare frumosi-actori, scenografi,  psihoterapeuti si psihologi . Spune-ne cate ceva despre ei!

• 

Continuu crește continuu. Oamenii cu care colaborăm și cu care construim studioul sunt oameni care te pot inspira, oameni care au căutări, care nu se opresc din învățat și care au o dorință de a da mai departe. Ioana Anastasia Anton și Ada Galeș lucrează cu adolescenții – sunt atât de aproape de ei încât la ultimul curs s-a lăsat cu lacrimi șî suspine la final. Simona Stoicescu și Sorin Dobrin – sunt trainerii care lucrează cu cei mai mici dintre copii – îi observă, le dau încredere și copilașii se lipesc la propriu de ei. Vladimir Purdel, Alexandra Sălceanu, Alexandru Pribeagu, Sorin Dobrin, Aurelian Ciocan – sunt o parte dintre trainerii care lucrează cu adulți, atât în studio cât și în corporate, sunt fresh, deschiși, sensibili, empatici și foarte inspirați. Ioana Simion și Maria Nicola – sunt trainerii-scenografi cu care am colaborat pe partea de arts and crafts și în general arte plastice, am creat împreună tot felul de concepte de atelier îndrăznețe: benzi desenate sau teatru de umbre. 

Ana Maria Mavru Și Alexandra Gujan sunt psiholoagele cu care colaborăm: Ana este unul dintre cei mai organizați și disciplinați oameni pe care i-am întâlnit, iar Alexandra este una dintre persoanele care m-au încurajat mereu să fac ceea ce fac și care m-a și consiliat pe parcursul cercetării doctorale – și pe lângă asta eu o numesc “Monument de Asertivitate”. 😊 Sunt de fapt prieteni, oameni care cred în ceea ce fac și vor să exploreze împreună cu alții.

• Ce se intampla la studio pe perioada verii?

Este ce-a de-a doua vară la Continuu, iar noi numim verile “intense și intensive”. Anul acesta avem o tabăra urbană la umbra căreia am organizat cursuri scurte, în general de cel mult 4 zile. Vom lucra cu cei mici pentru a stimula dorința de joacă și de improvizație, cu adolescenții pentru a îmbunătăți capacitatea de a comunica și de a interacționa, iar cu adulții ne vom juca și ne vom relaxa căutându-ne împreună resorturile interioare și exersând o folosire a lor cât mai eficientă și mai potrivită stilului nostru personal. Îi invităm pe toți cititorii să intre la secțiunea de Evenimente a paginii noastre de Facebook – fb.com/continuu.ro – pentru a explora toate activitățile noastre viitoare.

Ah, și era să uit! Sâmbătă, pe 30 iunie, avem Porțile Deschise Continuu – un eveniment în cadrul căruia așteptăm pe absolut oricine dorește să ne viziteze spațiul și să stăm de vorbă la o limonadă, un popcorn sau o vată pe băț 😊 Vom avea de asemenea un yard sale interactiv, intitulat sugestiv “garderoba actrițelor”. O parte din hăinuțele pe care le punem la expus împreună cu mai multe colege actrițe vor ajunge la asociația Touched Romania și ne bucură tare mult să putem contribui în felul acesta la o cauză atât de frumoasă.  

• Frumos, venim! Ce mai visezi sa faci, Sma ? Inainte sa raspunzi tu, iti spun eu ce visez sa mai faci tu: sa iti deschizi un blog! Ma vad cautand dimineata la cafea site-ul smarandacaragea.ro, citind si dand mai departe si altora ….But…take your time, eu si Radu te vom mai bate la cap! 

Andreea, la felul meu exploziv și vivid de a visa, nu știu sincer ce-ar ieși dacă m-aș ghida întotdeauna doar după ce visez să fac! Lăsând gluma la o parte, în perioada următoare urmează probabil cel mai important proiect din viața mea – împreună cu Radu așteptăm un băiețel, sperăm noi grăsuț și zulufat 😊 Așa că cel mai probabil următorul pas este să organizăm un colt al copilului la sediul nostru de lângă Grădina Icoanei. 

Eu voi continua să mă ocup de coordonare și concept în ceea ce privește toate cursurile noastre, Radu va mai răspunde la un telefon și va mai scrie un e-mail între două scutece schimbate – practic vom continua să ne ducem visele la îndeplinire, deoarece tot ce vrem să realizăm ne dorim să o facem nu doar pentru el, ci și împreună cu el. 

Va fi ceva mai greu, dar, nu-i așa, atunci când îți place și faci cu drag, nimic nu mai contează.

Smaranda Caragea
toata vara o gasiti in Gradina Icoanei, la Continuu, iar din toamna,  o reintalnim pe scena teatrului de comedie.