Sunt puternica, pentru ca….hakka :))


Recent, cineva si-a exprimat dorinta de a lucra cu mine. 

O intreb ce obiective are. Imi spune ca mai multe, printre care si acela de a o ajuta sa isi imblanzeasca tonul, vocea, atitudinea. Are o fetita si de dragul ei isi doreste sa se modeleze, caci micuta ii arata zi de zi cum este ea-cea autentica. Raw-me, imi scrie. 

Inca ma gandesc la cum cineva isi poate imblanzi cu rabdare si constient fiinta, noi vom incepe sesiunile noastre private la inceputul lui septembrie. Si tot gandindu-ma, m-am surprins reflectand la faptul ca eu din contra, toata viata am lucrat sa imi intaresc miezul, sa ma disciplinez, sa ma intaresc. 

Esti delicata ca o papadie, ai un suflet bun, mi-a spus un mexican care se indragostise de mine in Kiel, Germania, unde am fost la o scoala de vara pe vremea cand eram studenta. Un alt pretendent, cum le zicea tata, mi-a scris candva o poezie-ma compara cu o gentiana-o floare pe cale de disparitie, protejata acum de lege. Un prieten si coleg trainer imi spune Musetel. In telefonul lui probabil nu scrie Andreea Dragomir, ci Andreea Musetel, ca sa ma diferentieze de alte Andree cunoscute. Musetelul este luminos si bland, emolient. Te unge pe suflet, imi explica el. Asa si tu

M-a ajutat sa invat germana. M-a disciplinat, mereu am spus asta si m-a obligat sa nu ma risipesc. M-a ajutat temperamentul mamei mele, orientat catre actiune, catre a face, singur, daca se poate. Te duci si faci. Cine, eu? Tu, papadie, da-i drumul! M-a ajutat singuratatea, izvorata din faptul ca eram diferita. Am crescut in Oltenia, fara sa fiu olteanca. Nu aveam cum sa nu fiu diferita, oricat as fi vrut. Pur si simplu imi curge prin vene alt fel de sange, iar perfectul simplu nu il pot folosi. Am o copilarie care m-a facut diferita si chiar daca nu am vorbit despre asta, s-a simtit mereu probabil ca am suferit in primii ani de viata cat altii intr-o viata. Poate de aceea Dumnezeu este atat de bun cu mine acum, mi-am spalat karma intensiv in copilarie. M-au intarit toate astea. 

De germana cea complexa si structurata ma tin bine, de motivationalele mamei nu scap oricata terapie as face. Si e bine ca e asa. Am capatat si eu un miez tare, o coloana puternica, o inima hotarata. 

Cand ma inmoaie insa anxietatea, cand ma trezesc fragila si sensibila si …papadie, nu fug la mama ori la cartea de germana. Ci tocmai in Noua Zeelanda, la maori si la hakka lor. N-aveti decat sa radeti, dar pe mine hakka ma ajuta sa imi regasesc miezul tare si sa ma simt din nou puternica atunci cand ma inmoi. 

Am citit despre un profesor care si-a invatat elevii hakka si faceau asta la inceputul orei, schimbandu-le energia. Ochii mariti, limba care iese din gura mult, posturile de putere, sacadate, strigatele-toate acestea i-au ajutat pe acei tineri sa aiba pur si simplu rezultate mai bune. 

Despre cum postura corporala ne schimba starea emotionala si rezultatele scrie si Amy Cuddy in cartea sa Prezenta

"McCann sugereaza ca trupurile noastre nu se multumesc sa ne duca unde vrem sa mergem: ne pot duce si la cine vrem sa fim. Iar dovezile, asa cum vom descoperi in continuare, par sa ii confirma ipoteza: gandurile si emotiile noastre urmeaza directia pe care ne-o stabileste corpul. Pentru a intelege fenomenul, ar fi bine sa remarcam ce se intampla cand ne tradeaza propriul corp si ne blocheaza intr-o stare defensiva, tematoare, excesiv de prudenta, in loc sa ne conduca spre sporirea puterii personale." (Amy Cuddy in cartea sa, Prezență)
Si tot despre asta este cumva si cursul meu Trupul meu, puterea mea. Dar nu numai, este si despre cum ne putem rafina perceptia, astfel incat sa nu ne mai simtim separati de corpul nostru, sa fim un intreg-unul conectat la o inteligenta mai presus de noi. Cursul poate fi achizitionat de aici

Sa lasam asta acum. Hakka time! 






Comentarii