In orice suferinta este o radacina de crestere, afirma Elisabeth Kubler Ross. Da, m-am dus la cartile ei, le am pe toate, ca sa gasesc alinare si intelepciune atunci cand m-am confruntat cu moartea prietenului meu din copilarie, Shanyi si cu moartea Deliei.
Si moartea poetului Emil Brumaru m-a ranit in ianuarie. Copilul meu zambeste cand ii spun ca dezbracam o portocala si-o lasam in pielea goala. Cand va mai creste, poate va cauta versurile lui Emil Brumaru.
Eu nu am gasit radacina de crestere sau poate am gasit-o si nu o recunosc inca.
Nu pot vorbi despre Shanyi la trecut. Nu inca. Nu pot scrie prea multe. Inca doare. M-am inconjurat de prieteni, am stiut ca singura razbesc mai greu.
Ma gandesc cu zambet cuminte ca in ceruri ma vor intampina bunici si prieteni dragi. O mica familie am acolo. Dan, primul prieten care a murit. Cornelia. Shanyi. Delia. Bunicii mei. Mortii mei. Bunii mei.
Lumea e mai saraca si mai rece fara voi.
Sau eu sunt mai saraca si mai rece fara voi. Daca nu as simti arsura lacrimilor si a durerii, as zice ca eu sunt mai rece. Dar nu sunt.
Sunt vie, asa cum este o rana care pulseaza si se vindeca, supusa legilor naturale.
O sa tin minte acest ianuarie ca luna in care s-au frant prieteni si copaci. Ploaie inghetata afara si in suflet. Luna in care am muncit mult, in care am plans cu lacrimi care au lasat brazde pe obraji, luna in care am baut vin cu prietenii, incercand sa fiu prezenta, luna in care cartile si copiii m-au salvat de la tristete, luna in care, pentru fiecare prieten pierdut, am castigat alti doi trei, ca un facut. Ianuarie, nu sunt suparata pe tine…totul este asa cum trebuie sa fie. Dulce amarui. Cu lacrimi, cu zambete, cu disperare si teama, cu speranta si vitalitate, cu inocenta si cruzime. Pana unde ne-o fi dat sa mergem.
O sa tin minte acest ianuarie ca luna in care s-au frant prieteni si copaci. Ploaie inghetata afara si in suflet. Luna in care am muncit mult, in care am plans cu lacrimi care au lasat brazde pe obraji, luna in care am baut vin cu prietenii, incercand sa fiu prezenta, luna in care cartile si copiii m-au salvat de la tristete, luna in care, pentru fiecare prieten pierdut, am castigat alti doi trei, ca un facut. Ianuarie, nu sunt suparata pe tine…totul este asa cum trebuie sa fie. Dulce amarui. Cu lacrimi, cu zambete, cu disperare si teama, cu speranta si vitalitate, cu inocenta si cruzime. Pana unde ne-o fi dat sa mergem.
Comentarii