Entuziasmul de a trăi



Mi-am notat încă din adolescență în minte cuvintele lui Constantin Noica: 

    Ce bine că viața nu are sens! Pot să îi dau eu unul!

Sensul vieții mele este să iubesc. 

Să fiu bună și răbdătoare (un exercițiu greu pentru cineva cu ascendent în scorpion), să îmi adâncesc înțelegerea, să văd frumosul peste tot, chiar și în durerea unor clipe, să caut să văd cu ochii minții ceea ce nu se vede, să zâmbesc lumii acesteia care trece ca un vis, să sprijin, să servesc și să îi cresc în lumină pe cei care vin în urma mea, să visez cu ochii deschiși, să creez, să rămân neclintită în credința deasupra oricărei rațiuni omenești. 

Zâmbetul este cel mai simplu dar de făcut. Să zâmbiți zilei, dimineții, trandafirilor îmbobociți, ciripitului păsărilor, reflexiei voastre în vitrine, ființei voastre interioare care veghează cu iubire și dedicare, viitorului vostru luminos și viu, vibrant. Zâmbim și viața ne va zâmbi. 

Trăim într-un univers afirmativ. Putem fi și supărați. O oră ori o zi întreagă. Sau o viață de om, de ce nu. De orice parte ne-am situa vom găsi argumente care să ne susțină alegerile. Alegeți, dar alegeți cunoscând consecințele. O gândire pesimistă, neagră ne slăbește sistemul imunitar. Ne predispune către accidente, nefericire, amăreală, acreală, singurătate. E ca atunci când urmărim un film polițist care ne spune povestea din perspectiva polițistilor sau a hoților. Știm ca a fura este imoral, dar daca protagoniștii sunt charismatici și povestea lor este vie și palpitantă, vom ține cu ei, cu ardoare, până la capăt. Cam așa și cu alegerea perspectivei din care vrem să privim viața: ea poate fi meschină, grea, dureroasă, amarnică sau dulce, magică, vie, frumos curgătoare, abundentă, sursă de bucurie interioară. 

Am scris recent pe pagina mea de facebook că am mulți prieteni și cunoscuți care la 30 și sau 40 și, care decid sa se apuce de încă o facultate. Psihologia.  Ieri am auzit încă pe cineva și căutam în mine sa văd-eu ce as vrea? Mai mă văd la facultate, învățând pentru examene? Ce e in neregula cu mine de nu sunt atrasa de psihologie? 
Nu sunt atrasă. Am fost studentă. Am trăit experiența asta. Am atâtea alte experiențe netraite!  

Eu vreau mai mult timp fără griji, vreau mai mult dans, mai multa dragoste, mai multe călătorii savuroase, mai multe râsete cu prietenii, vreau mai mult magnetism și un plus de înțelepciune și feminitate, mai mult timp în natura! 

Toate astea doar le-am gustat, ocupata sa învăț, ocupata sa muncesc, ocupata sa fiu prea serioasa și deșteaptă. 

Eu de acum încolo dau deșteptăciunea pe joaca și responsabilitățile pe zile senine fără griji. Nu înseamnă ca nu voi mai învăța sau ca nu voi mai munci. Înseamnă ca voi tânji după altceva. Un altceva spre care m-am îndreptat deja cu toată ființa. A fi versus a face. Am ales.

De aici și entuziasmul de a trăi. Lucruri mici, cu bucurie mare. Șirag de bucurii mici, zile senine, fără griji, grijă față de mine, de corpul meu, de hrana pentru suflet, munca- sursă de bucurie, cu oameni, curățenie, culoare, luxul de a fi sănătoasă, bucuria discreției, a binelui făcut fără să știe stânga ce face dreapta. 

Ascultam Zaz în timp ce scriam textul acesta, când am auzit piesa de mai sus. Am căutat traducerea in engleză și am rămas mască. Exact. Ce minunate sunt sincronicitățile astea! I want love, joy, good spirit. 

Comentarii