Petrec mult timp cu copiii. Discutăm mult despre lume, despre oameni, răspund la un milion de cum-uri și de ce-uri. La cei 10, respectiv 6 ani ai lor, Vladimir și Miruna au înțeles deja cât de importantă este educația. Cât de puternic este ea corelată cu binele, cu grija, cu frumosul, cu empatia, cu civilizația. Cât de strâns este lipsa ei conectată cu ignoranța, greșeala, viciul, haosul, galagia, sărăcia, violența, vulnerabilitatea.
Am scris mai demult aici un text despre cum singura soluție este propria evoluție. Pentru că inevitabil, fiecare îmbunătățire adusă lumii interioare, va genera schimbări pozitive în lumea exterioară.
Revenind la educație, m-as referi putin la educația ecologică, care trebuie să fie începută de la vârste fragede.
Iata câteva lucruri mici pe care copiii mei le-au învățat și le fac:
1. facem în așa fel încât să avem un gunoi cât mai mic volumetric. Dacă ați trecut pe lângă o groapă de gunoi vreodată….veți fi înțeles deja rațiunea acestui gest. Una este să aruncăm o cutie mare de pizza, care va ocupa mult loc, alta e să o turtim, pliem, mărunțim, sortăm… Atâta i-am bătut la cap cu asta, că acum nu mai este o problemă-ei singuri mărunțesc si turtesc orice avem de aruncat. Am regasit cu plăcere ideea aceasta și în cartea Micul infinit a franțuzoaicei Dominique Loreau, stabilita de peste 20 de ani în Japonia:
"Prietena mea pliază, rulează, aplatizează și compactează toate deșeurile menajere din locuința ei. Niciodată nu ar arunca o hârtie făcută ghemotoc. Sacii ei menajeri sunt minusculi și foarte curați. În Kyoto se plătește pentru cantitatea de gunoi din saci, dar nu spiritul de economie, ci mai curând respectul de sine le îndeamnă pe gospodine să fie foarte atente: de dimensiunea sacilor menajeri scoși în fața casei depinde bunul lor renume."
2. nu lăsăm apa să curga aiurea când ne spălăm pe dinți. Nu lăsăm nimic in priză dacă nu folosim, excepție frigiderul si robotul hey, google, care se conectează mai greu dacă este întâi decuplat. Stingem luminile dacă nu folosim încăperea respectivă. Am observat cu bucurie că fac asta și la clinici, săli de antrenamente, școală etc.
3. amândoi ridică de pe jos si aruncă hârtii, doze, sticle și la fel fac și eu. Vladi a protestat mult la început, dar am spus că ajunge un tâmpit-cel care a aruncat, nu trebuie să îngrosăm rândurile și noi trecând indiferenți. Pământul este casa noastră.
Și în magazine facem la fel-ridicăm de pe jos bluze, napolitane :-), orice găsim pe jos, răsturnat de altcineva….
4. reciclăm bateriile, Vladi le strânge la noi acasă.
5. donam/vindem hainele, cărțile și jucăriile de care ne putem dispensa. Nu le aruncăm.
6. cumpărăm mai puțin și mai bun. Mi-a venit mintea la cap cu multi ani în urmă și se aplică la tot-aparatura, bijuterii, haine, diverse lucruri.
7. mergem la cumpărături cu rucsacul meu sau cu plase de acasă și la casa de marcat refuzăm adesea pungile din plastic ori hârtie în care ni se oferă tot ceea ce cumpărăm.
8. la scoală merg cu sticluțele de apă reutilizabile. Au dozatoare de apă, dar fără pahare din plastic. Își încarcă singuri sticlele. Le-am cumpărat unele frumoase, de care au grijă.
9. le spun adesea că nu avem nevoie în realitate de atât de multe lucruri-multe sunt în caz că ….scaune în plus, în caz că avem musafiri, mai multe cești de cafea, rezerve de una sau alta, în caz că….
In realitate, putem trăi bine merci cu mult mai puține….Le povestesc despre bunicii mei care trăiau din curtea și grădina lor, din schimburile făcute cu vecinii, din vânzarea surplusului….
Nu mi se pare puțin lucru să conștientizeze acest lucru-că nu mâncăm cu două guri, că nu avem nevoie de așa multe totuși, că fericirea nu stă în posesiuni, ci într-o anume alcătuire interioară, în deschiderea și seninul inimii și în relațiile de iubire, prietenie și susținere cu oamenii.
Nu mi se pare puțin lucru să conștientizeze acest lucru-că nu mâncăm cu două guri, că nu avem nevoie de așa multe totuși, că fericirea nu stă în posesiuni, ci într-o anume alcătuire interioară, în deschiderea și seninul inimii și în relațiile de iubire, prietenie și susținere cu oamenii.
10. alegem de câte ori se poate mersul pe jos. Sau cu biciclete, role, trotinete. Nu o data s-au dus la școală cu bicicletele...
 |
| Miruna si Vladimir 2017 |
Comentarii