Stay here. Nowhere to go
Începutul oferit: Sufăr de anxietate. Tulburare a sufletului, i se zice pe forumuri.
Sufăr de anxietate. Tulburare a sufletului, i se zice pe forumuri și parcă sună așa, mai poetic. Necazul cu mine este că sunt prea dificilă. Prea sensibilă. Prea critică cu mine însămi. În aproape 34 de ani, rareori am reușit să îmi intru în grații, să fac pace cu mine, să nu mai mă critic, să nu mai mă cert. Nici nu mă resemnez, nici nu schimb semnificativ ceva. Las nemulțumirea asta să mustească, să șopocăie în adâncuri. E ca o pânză freatică pe care un gest nervos al cuiva, o adiere de vânt nelalocul ei, o știre negativă, un mic eșec sau pur și simplu oboseala fizică o străpunge, făcând să țâșnească și să inunde ape negre de neliniști și frici.
Sunt bine, din multe puncte de vedere, și totuși, am avut senzația că îmi găsesc greu echilibrul în ultima vreme. Mă simt de parcă ceva undeva e gata să crape. Nu numai că nu pot face nimic, dar, oricât de atentă aș privi, știu/simt că nu o să văd la timp ce mă va lovi. Poate este doar atmosfera asta care tronează grea de schimbări nenăscute. Amenințarea unui război, situația economică, nefericirea de pe chipurile oamenilor, vremea capricioasă... toate astea la un loc.
Oaza de liniște în care trăiesc are margini tremurătoare, schimbătoare, o construiesc iar și iar și o apar cum pot mai bine. Nu găsesc punctul acela din care să pot răsturna lumea. Bâjbâi, îmi frământ mâinile…"
Fragment dintr-o povestire scurtă inclusă în volumul Dulce amărui publicat pe amazon în limba română.
Le poți achiziționa (aprox. 26 lei) și citi direct pe telefon, folosind aplicația gratuită și extrem de prietenoasă kindle amazon.
Mulțumesc!
Comentarii