Nu am fost niciodată nebună de fericire.
Nu am stat niciodată complet goală la soare.
Nu am învățat niciodată să înot.
Nu m-am abandonat niciodată cu adevărat în iubire. Nu am avut încredere deplină în nimeni.
Nu am știut să mă las iubită.
Nu am știut să iubesc mai mult, să mă deschid mai mult.
Nu am fost bună mereu cu mine. Din contră-aspră, critică, severă.
Nu am vizitat niciodata Italia. Nu am vrut oricum, ci indragostita si fara griji :-)) Nebuna de fericire.
Oare când voi pleca, la aceste lucruri mă voi gândi? Ele vor rămâne cu mine? Le voi îndrepta în anii care mi-au mai rămas? Mi-au rămas ani sau clipe? Nu știe nimeni.
Comentarii