 |
| 12 martie 2020, pe terasa. Era inca frig, dar ne imbracam bine si ieseam sa ne miscam . |
Stiti vorba aceea, la toti ni-i greu. Ne este.
Dar copiilor nostri le este cu adevarat greu.
Ma gandesc mai ales la acele familii care nu pot hrani si sustine emotional, energetic proprii copii. Cat plictis, tristete, singuratate resimt acei copii. Sunt in cadere libera probabil fara suportul colegilor, fara diversitatea cotidiana care sa le distraga atentia, fara libertate de miscare si decizionala si fara cea mai minimala educatie de igiena emotionala….
Cand a inceput criza, am trait doua spaime-sotul meu era, inainte ca eu sa ma obisnuiesc cu ideea ca vom lucra de acasa, ca un mercenar calm, calculat-isi instala ceea ce avea nevoie sa lucreze, doua ecrane uriase, o statie trainer pentru biciclit, a comandat tot ce a avut nevoie-un aparat de tuns, o imprimanta, o tableta grafica - toate si-au gasit loc in living…Eram ingrozita-de lucrurile in plus din casa si de cum ne vom intelege si functiona toti patru, atat de diferiti. In week-end-uri ne faceam adesea programe diferite, pentru ca efectiv nu puteam alege acelasi loc toti. Nu alegem acelasi mic dejun toti patru vreodata, darmite destinatii. Cum necum toate aceste noi obiecte-biroul lui de la Ikea, statia antrenor, imprimanta si-au gasit locul, noi ne-am gasit ritmul si functionam bine.
Daca vreti sa stiti ce am comandat eu, va spun: flori pentru doua terase, un sezlong, multe carti si lumanari parfumate. La inceputul pandemiei le aprindeam si ziua, imi ofereau un confort emotional grozav, nu stiu inca de ce.
A doua spaima a fost legata de bunastarea emotionala a copiilor. Amandoi isi iubesc colegii si profesorii. Amandoi fac sport. Sunt copii, au nevoie de miscare, de socializare. La ei scoala online nu a inceput imediat. Cred ca au avut o saptamana de leneveala, de adaptare. I-am privit cu atentie mereu: mai au stelutele in priviri sau se sting?
Am facut cateva lucruri bine si vi le spun aici:
1. nu am privit/ascultat stiri cu ei in preajma. Le-am spus despre virus, despre ce se intampla in lume, le-am aratat imagini cu orase libere, le-am aratat partile bune-timp cu familia, planeta se regenereaza, tehnologia face un salt.
2. i-am incurajat zilnic sa isi sune colegii si bunicii, video-call-uri ca sa se simta mai bine.
3. nu i-am lasat sa leneveasca in pijamale. Am tinut de o rutina si o dinamica a zilelor.
4. am iesit afara cu ei pe terasa la inceput, apoi in gradina de langa noi, indiferent de vreme. Ba chiar uneori il rog pe sotul meu sa ii ia cu el la cumparaturi-ii lasa in masina in parcare cat intra el in magazin. Pentru ei este benefic sa schimbe decorul putin, sa mai vada oameni, strada, altceva. Stam intr-o zona foarte linistita care nu era prea animata nici inainte de pandemie….asa ca orice schimbare de decor este acum ametitoare pentru noi.
5. In ultima vreme a trebuit sa mai apelez la o strategie, pentru ca dorul mușcă rău din ei, mai ales din preadolescentul meu: fac in asa fel incat el sa retraiasca si sa imi povesteasca intamplari haioase din trecut. De la aikido, de la scoala, de la aniversari….Mi le povesteste, se insufleteste tot, isi schimba lumina din ochi si energia.
Este o tehnica din psihologia pozitiva. Dopamina, care pluteste in sistemul nostru cand suntem fericiti (chiar si rememorand intamplari fericite din trecut) are doua functii-nu doar ne face mai fericiti, ci activeaza toate centrele de invatare din creier, permitandu-ne sa ne adaptam mai usor la lume. Este stiut deja ca nu ceea ce se intampla in lume ne afecteaza, ci modul in care noi ne raportam la ceea ce se intampla.
Psihologia pozitiva afirma ca starea de bine este influentata de nivelul de optimism, de sustinerea sociala si de abiltatea de a vedea stresul ca pe o provocare ori chiar oportunitate, nu ca pe o amenintare. Pe toate aceste planuri am lucrat si continui sa lucrez cu copiii mei, ca sa ii ajut sa traverseze cat mai lin aceasta perioada.
Obiectivul meu?
Stelutele din privirile lor sa straluceasca cu putere in continuare.
🐝Rutina, program, disciplina cu temele si orele suplimentare (Vladi face engleza saptamanal, cursuri extra ca pregatire pentru un examen Cambridge)
🦋Miscare afara zilnic-pe terasa (s-au dat cu rolele pe terasa, cu bicicletele, au mers si in cerc in jurul terasei, militarie fac cu ei uneori, nu glumesc)-este vizibil cum li se imbunatateste starea cand fac miscare ori in curte-am stat zilnic cu ei cam doua ore afara. Au alergat, au transpirat, au tipat, s-au certat, s-au jucat. Au nevoie de aceasta supapa.
 |
| cu bicicletele pe terasa…Nu este loc de pedalat, dar s-au straduit…. |
👩💻Contact social-video-call-uri, meeting-uri cu colegii, vecini salutati peste gard….
🌝Rememorat povesti amuzante din trecut, lucruri care le fac bine emotional. Nu e deloc greu sa ii duc acolo si sa scot de la ei tot felul de patanii. Imi trebuie doar rabdare si timp sa aud a mia oara lucruri cunoscute :-)))
De clipele de mangaiat si smotocit, prilej cu care imi si pun intrebari care ii rod, nu mai mentionez. Le aveam si inainte de pandemie. Le place joaca cu mine, tavaleala, smotoceala, gadilat, pupat. Norocul lor ca si mie imi place :-)) Nu e putin lucru. Ii vad cum isi incarca bateriile afective. Miruna chiar ma anunta uneori, daca am fost prea ocupata - mi-e dor de tine, mami, am bateria cam goala….Asta este modul ei de a ma ruga sa las totul pentru o runda de smotoceala si pupat si complimente. Cand bateria ei se umple, pleaca linistita la jucariile ei.
Fac tot ce pot sa le pastrez ochisorii vii si stralucitori.
Daca mai aveti voi vreo strategie care functioneaza bine, mai ales voi, parintii de copii mai mari, m-as bucura sa impartasiti cu noi toti.
Comentarii