Poezie

o ceață de om, Iv cel naiv

mi s-a pus pe ochi o ceață

de nu îmi mai văd lacrimile,

îmi suflă în ceafă patimile

nu mă mai pot atinge pe consoane,

milioane și milioane

de particule mi se aglomerează,

metastază după metastază

întunericul mă inundă

tu și eu se confundă

într-o pată mare

de neculoare

tot ce începuse să prindă contur

s-a împrăștiat în jur –

materie moartă

fără hartă

realitatea e o vază ming spartă

în pixeli blurați

mii de doctori anesteziați

operează estetic tristețea de a fi

a foștilor copii

ah, mi s-a pus pe ochi o ceață

numită viață

*****

Summer Day, Mary Oliver

who made the world?

who made the swan, and the black bear?

who made the grasshopper?

this grasshopper, I mean—

the one who has flung herself out of the grass,

the one who is eating sugar out of my hand,

who is moving her jaws back and forth instead of up and down—

who is gazing around with her enormous and complicated eyes.

Now she lifts her pale forearms and thoroughly washes her face.

Now she snaps her wings open, and floats away.

I don't know exactly what a prayer is.

I do know how to pay attention, how to fall down

into the grass, how to kneel down in the grass,

how to be idle and blessed, how to stroll through the fields,

which is what I have been doing all day.

Tell me, what else should I have done?

Doesn't everything die at last, and too soon?

Tell me, what is it you plan to do

with your one wild and precious life?

Oare cine a zamislit lumea
cu lebada si ursul brun?
Cine a facut lacusta,
Aceasta  vietate ce zburda prin iarba
si care mananca zahar din palma mea
care isi misca clestii inainte si inapoi, in loc de sus- jos
care se holbeaza peste tot cu ochii ei enormi si complicati?
Acum isi ridica palidele antebrate, isi spala fata,
Isi pregateste aripile pentru zbor si pluteste in departari...

Nu prea stiu ce e o rugaciune.
Stiu doar sa privesc obiectele, 
sa cad in iarba,
sa ingenunchez in iarba  aceasta,
sa fiu ocupata si binecuvantata,
si mai stiu sa strabat campurile,
lucrurile acestea toate pe care le fac in fiecare zi..
Spune-mi ce altceva ar trebui sa fac?
Mai ales ca totul are un sfarsit ce uneori vine pe neasteptate?

Spune-mi dar,
tu cu ce te ocupi in salbatica si pretioasa ta viata?

*****

În fiecare zi, Romulus Vulpescu

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deșert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate,
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc

De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deșert de disperare.

****

Înțelepciune, Magda Isanos

Întelepciune este sã respiri
usor, si dupã lacrimi sã zâmbesti,
petalele ce cad din trandafiri
si nu s-aud când mor, sã le iubesti.

Priveste pomii drepti din bãtãturã -
ei catã totdeauna cãtre cer,
si-n ruga lor cea verde parcã cer
mai multã ploaie, mai putinã urã.

Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor sã cazi,
stãpâni când nu suntem decât pe azi,
nu te gândi la mâine, nici la ieri.

****

Ceva ca rugăciunea, Marin Sorescu

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.
Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.