Am o relație lungă, conștientă cu renunțarea.
Ca să știi să renunți, pur si simplu, e necesară ceva limpezime interioară. O cunoaștere a valorilor, a lucrurilor care contează cu adevărat pentru propria persoană, care fac sens.
Știu că ați auzit pe toate vocile lucruri de genul-nu te da batut, nu renunta, inainte orice ar fi, încearcă iar si iar. Si mie mi s-au spus si acum, cand ma uit in urma, vad numai fundături si ziduri in care as fi dat cu capul daca nu as fi stiut (când) sa renunt. Mai nimeni nu prea spune-poate e timpul sa renunti. Lasa sa plece sau pleaca tu. Abandoneaza. Uita. Nu opri stop cadru. Continua sa mergi. Se inchide o usa, se deschide o poarta. Dupa noapte, vine mereu o dimineata.
A renunta de atat de multe ori si a ma alege pe mine si valorile mele (libertate, ritm interior natural, liniste, discretie, tihna) inseamna pentru mine a imi spune Da mie, a spune Da vietii si modului in care ea ne sustine cu gratie si farmec cand ne predam.
Ce iti doresti? La ce ai putea sa renunți, pentru a avea mai mult din ceea ce vrei ? Ce răspuns se naște în interior?
Timp pentru citit? Am renuntat la multe, printre altele la televizor. Nu sunt ignoranta, stiu ce se intampla in lume, doar ca aleg eu timpii de informare si sursele (multiple, cand un subiect ma intereseaza). Si eu si copiii citim zilnic.
Timp cu copiii? Am renuntat la job full time si asta inseamna de fapt o pleiada de renuntari carora multe prietene de-ale mele nu le-ar face fata. Pentru ca, nu-i asa, cine mai sunt in absenta rolului pe care il joc la job? Daca nu ma amestec cu ceilalti, ce fac cu mine? Cum sa imi castig banii, lucrand de acasa? Cum fac schimbul de roluri zilnic, de n ori pe zi?
Sanatate? Am renuntat la gluten, lactate, zahar. Rezistenta la insulina impune aceasta dieta combinata cu postul intermitent, care este cu adevarat benefic. In cativa ani voi intra in menopauza, de asemenea e necesara o pregatire cat mai buna pentru ca trecerea sa fie lina. Am vazut prea multe povesti de groaza ca sa nu imi pese.
Somn? Renunt la una doua ore de somn dimineata, ca sa pot lucra in liniste. Am zilnic grupe sau intalniri one to one de la 8 dimineata la 9.30 sau 10.
Si lista poate continua.
In afara de claritatea si respectarea cu sfintenie a lucrurilor care conteaza pentru mine-libertate, respectarea pe cat posibil a ritmului interior natural, liniste, discretie), mai am un criteriu dupa care selectez lucrurile:
🐝Este natural, curge lin, fara efort, fara lupte, fara incrancenari? Este pentru mine. 🔥Trebuie sa ma zbat, sa ma lupt, sa sufar, sa indur, sa recurg la tactici care sa incline balanta in favoarea mea? Clar nu e pentru mine.
Uneori nu ma abtin, incerc. Dar doar o singura data. Daca nu se misca nimic in favoarea mea, renunt, uit, abandonez. Viata mi-a dovedit ca tot ceea ce am obtinut cu lupta si efort, fara a fi in flux natural, nu imi era destinat, ba chiar s-a intors impotriva mea, m-a ranit in fel si chip, a dus la pierderi.
Usor si lin-e pentru mine. In timp am invatat sa am incredere in semne.
E cu lupte și efort, mai bine stau in banca mea.
La voi cum e?
Comentarii
etc.
categoric, lupta si efort la mine, nu renuntare. am si acum o vina in suflet ca nu mai conduc, ca nu am luptat destul sa-mi inving teama de condus. renuntare = mustrare de constiinta la mine.
Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită.
Când tata i-a zis:
- Iubito, merg la o bere cu băieții, am obosit, de trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic.
Mama i-a răspuns:
- Foarte bine!
Apoi, când fratele meu i-a adus la cunoștință:
- Mamă, la universitate, stau prost la toate materiile...
Mama i-a zis:
- Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.
Sora mea, la rându-i:
- Mamă, am lovit mașina...
Mama:
- Foarte bine, fata mea! Du-o în service. Gândește-te cum plătești și între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.
Următoarea fu nora:
- Am venit să stau la voi câteva luni...
Răspunsul mamei:
- Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște așternuturi în șifonier.
Văzând asemenea reacții ciudate din partea mamei, am început să ne facem griji. Așa că, ne-am strâns cu toții să ne sfătuim ce să facem.
O suspectam pe mama că a mers la medic și ca ăla, medicul, i-o fi dat niște pastile de „mă doare-n cot de toată lumea" de 1000 mg. și sigur, sigur și-a administrat o supradoză.
Am propus atunci o „investigație" urgentă asupra stării mamei, pentru a o îndepărta de orice posibilă dependență față de orice medicament anti-istericale.
Mare ne-a fost surpriza însă, când mama a început să ne explice:
- Mi-a luat mult timp până mi-am dat seama că fiecare e responsabil pentru viața sa. Am avut nevoie de mulți ani să descopăr că anxietatea mea, „mortificarea” mea, depresia mea, nervii mei, nopțile mele de nesomn, stresul meu, nu rezolvau problemele voastre, ci le acutizau pe ale mele.
Eu nu sunt responsabilă de acțiunile celorlalți, dar sunt responsabilă de reacțiile pe care le exprim față de acestea.
De aceea, am ajuns la concluzia că datoria mea față de mine însămi, este aceea de a-mi păstra calmul și de a lăsa pe fiecare să-și rezolve problemele care îi aparțin.
Am urmat cursuri de yoga, meditații, miracole, dezvoltare personală, igienă mintală, vibrație și programare neurolingvistică și în toate am găsit un numitor comun, toate conduc către același punct: eu pot să interferez doar asupra mea, voi toți aveți toate resursele necesare pentru a vă rezolva propriile probleme, propriile vieți... eu pot doar să vă dau un sfat, dacă îl cereți, bineînțeles. Că îl urmați sau nu, depinde doar de voi, așa că, începând de azi, încetez să mai fiu receptorul responsabilităților voastre, sacul culpelor voastre, mașina de spălat a remușcărilor voastre, avocatul greșelilor voastre, zidul plângerilor voastre, cea care vă rezolvă problemele și roata de rezervă care se achită de responsabilitățile voastre.
Azi, vă declar adulți, independenți și autonomi.
Toți cei de față, am amuțit!
Începând cu acea zi, familia a început să funcționeze, pentru că, de atunci, toți din casă, am știut exact ce avem de făcut.
Gema Leticia Rodriguez Montero
Pe curând, poate!