Emese și Ovidiu Bădina, proprietarii TerraApis
Cine este Emese? (Ce ai răspunde, în cateva cuvinte la aceasta intrebare?)
Emese Bădina este în primul rând o femeie fericită.
Apoi este mamă a trei copii - Anaïs, Egon și Rania, este soție, este prietenă, este antreprenor și nu în ultimul rând copil.
Sunt foarte curioasă din fire și vreau mereu să trăiesc tot ceea ce-mi oferă viața. Trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima și sunt mereu în acțiune. Foarte greu pot fi ținută într-un loc și acest lucru cu atât mai mult cu cât îmi place să fiu copleșită de activități diverse care îmi aduc bucurie și o permanentă stare de bine. Nu-mi place programul fix, nu-mi plac programările în general, prefer spontaneitatea atât în muncă cât și în activitățile de zi cu zi.
Acest lucru tocmai datorită faptului că sunt mereu în mișcare, mereu dornică să învăț și să experimentez lucruri noi. Îmi place foarte mult să călătoresc și sunt pasionată de fotografie.
Care este istoria business-ului vostru? De ce apicultura?
Anul 2008 a fost anul în care, pe fondul crizei economice, am simțit că e timpul să ne redefinim prioritățile.
Bunicul lui Ovidiu, tataie cum îi spune întreaga familie, s-a ocupat de apicultură încă din anul 1952. El a fost cel care ne-a făcut mereu atenți asupra bioresurselor primare autentice, în starea în care sunt ele oferite de către natură - pur, crud, natural. Tataie, mereu conectat cu pământul, știa prea bine că hrana va deveni o resursă importantă în viitor și în același timp o unealtă pentru păstrarea sănătății. El a fost cel care ne-a îndrumat către acest domeniu de activitate.
Având sprijinul său, în anul 2012 am adăugat la această moștenire încă 130 de stupi, continuând astfel acest drum al apiculturii și apiterapiei.
De la pasiunea pentru apicultura tradițională până la inițierea a ceea ce numim astăzi APIARIUM, nu a fost decât un mic pas.
La un moment dat, a apărut bineînțeles și întrebarea referitoare la denumirea gamei de produse.
Ne-am dorit să introducem noțiunea de Terapie, Albine, să facem referire la Istoria noastră apicolă și să descoperim un termen elegant pentru a le defini pe toate în simbioză. TERRA APIS a fost de la început omofonul perfect și, mai mult decât atât, tradus în sens larg din limba latină, termenul “Tărâmul Albinelor”, spune cine suntem.
Ce iubești la munca ta? În care aspecte ești implicată?
Am înțeles de foarte multă vreme că natura a înzestrat organismul uman cu un bagaj complex și complet care îi asigură o perfectă stare de funcționare. Această stare este condiționată de alimentarea organismului din exterior cu resurse pe care acesta este capabil să le asimileze și să le utilizeze în funcție de nevoile lui specifice. Dacă vom hrăni organismul cu un “combustibil” de proastă calitate, nu putem avea pretenția ca acesta să funcționeze la parametrii optimi pe o perioadă lungă de timp. Preocuparea noastră a fost tocmai aceea de a dezvolta produse cu valențe terapeutice, de o valoare incontestabilă din punct de vedere calitativ. Această convingere ne-a plasat astăzi, la mai bine de 65 de ani de activitate, la un alt nivel în capacitatea de înțelegere a organismului, fapt care a generat rezultate clinice pozitive chiar și în situații în care terapia convențională nu a avut soluții.
Revenind la întrebarea ta, munca mea este aceea de a-i ghida pe pacienți către sine, către toate acele resurse care se află în interiorul lor și despre care știu atât de puțin. Atunci când ei sunt în situația de a-și recupera starea sănătate, apelează imediat la “ajutoare” externe - doctori, medicamente, terapii și prea puțini sunt cei care își îndreaptă atenția către propriile resurse. Nu se gândesc nici măcar o secundă la faptul că un proces de vindecare poate începe doar în momentul în care ei conștientizează cauza afecțiunii lor.
Aici intervin eu și trag un semnal de alarmă!
Apoi, este alegerea pacientului dacă dorește să se dea câțiva pași înapoi și să integreze acest proces de vindecare în viața sa.
Produsele apifitoterapeutice vin în sprijinul organismul la nivel energetic și nutrițional în acest lung proces însă vindecarea în plan fizic se poate întâmpla doar în simbioză cu vindecarea la nivel emoțional.
Cum s-a ajuns la formulele tonicelor prezentate pe site?
Starea de sănătate reprezintă un element esențial pentru organismul uman, un element de echilibru dintre om și natură. La un moment dat, apar însă dezechilibre
deoarece mecanismele existente în mod filogenetic în organism, nu mai funcționează la parametrii optimi și afectează homeostazia acestuia.
Aceste dezechilibre pot fi generate de un cumul de factori cum ar fi: alimentația irațională, sedentarismul, lipsa de odihnă, stresul, administrarea pe termen lung a medicamentelor de sinteză, consumul de alcool, fumatul etc. Pe termen lung, acești factori scad rezistența organismului și predispun la apariția bolii.
”Ne place mereu să dăm vina pe microbi sau pe Dumnezeu pentru suferința noastră. Nu există nicio problemă în corpul tău, care să nu fi fost cauzată de tine”, e vorba medicului naturopat Robert Morse și bine am face să ne asumăm răspunderea pentru asta, dacă vrem să ne menținem sau să ne redobândim sănătatea.
În decursul timpului, omul a fost preocupat inițial intuitiv și apoi conștient, de a-și recupera, la nevoie, starea de sănătate. Mijloacele avute la îndemână au fost oferite la început de natură și apoi de posibilitățile apărute în cercetarea științifică.
Cele două căi au fost folosite în paralel, în ultima perioadă, știința având un rol predominant. Nu neapărat în avantajul nostru, al omenirii.
Una dintre căile de obținere și menținere a sănătății, oferită de către natură, este terapia cu ajutorul produselor stupului, respectiv APITERAPIA care, în ultima perioadă, a primit un ajutor decisiv printr-o riguroasă cercetarea științifică. Datorită acesteia, rezultatele medicale ale apiterapiei s-au diversificat și s-au intensificat, astfel încât în prezent oferă avantaje considerabile în raport cu metodele clasice de terapie.
Obiectivul nostru a fost, încă de la început, acela de a recâștiga starea de sănătate și de a o menține pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. Avem acces constant la publicațiile științifice, în special la jurnalele medicale de unde, împreună cu echipa noastră, am cules informațiile specifice pentru materiile prime - produse ale stupului, plante medicinale, pe care le folosim tonicele pe care le făurim, vizavi de doză, frecvență, alternanță, modalități de preparare, modalități de administrare, efecte adverse etc.
Aceste informații ne-au ajutat enorm, atât în procesul de elaborare a rețetelor pentru gama noastră de produse, cât și din punct de vedere tehnologic, în procesul de producție.
Ne-am dorit ca în produsele noastre să nu avem nimic pe bază de sinteză, ele fiind un mix de ingrediente 100 % naturale, fără niciun fel de adaosuri. De aceea, oricât de ciudat ar părea, Masca noastră de Față și Corp poate fi mâncată! La fel și ovulele ginecologice.
Vă invit să încercați același lucru și cu produsele de pe noptiera de acasă. Deci? Așa se verbalizează pasiunea pe care am fundamentat dezvoltarea de produse la APIARIUM.
Îmi imaginez că la tine ajung zeci de povești de succes ale celor care s-au tratat cu produsele TerraApis. Ai vreo poveste care te-a atins in mod special?
Clienții noștri sunt atât pacienții cu “experiență” din sistemul alopat care după mulți ani în care au fost ascultători și obedienți și au aplicat tot ceea ce le-a fost prescris, punându-și nădejdea în zecile de pilule frumos colorate care s-au dovedit a fi ineficiente, și-au dat seama că starea lor de sănătate este din ce în ce mai vulnerabilă.
Ajunși în acest punct au început să caute alternative, ajungând la noi fie la recomandarea medicilor, fie la recomandarea unor prieteni sau membrii de familie care avuseseră anterior experiențe favorabile cu produsele TERRA APIS. Tot printre pacienții noștri sunt și cuplurile care se confruntă cu infertilitate, femeile diagnosticate cu HPV, femeile însărcinate, mame care înțeleg că sănătatea copiilor lor depinde de mai mult decât de ameliorarea unor efecte precum febră sau tusea, cu siropuri cu mult zahăr și aromă de cireșe.
Cum ati petrecut lockdown-ul?
Lock-down-ul nu a fost chiar izolare pentru noi.
În toată această perioadă am fost cu ușa larg deschisă pentru clienții noștrii care, atunci, mai mult ca oricând, au avut nevoie să fie ascultați. Au avut nevoie de o vorbă bună, de o încurajare și evident de o soluție completă și coerentă de imunostimulare și imunomodulare.
A fost momentul în care clienții noștri au realizat că este mai ușor să previi, decât să tratezi iar acum, la “vreme de război”, și-au dat seama de importanța acestui îndemn pe care l-au tot auzit de la mine în trecut.
Au fost două luni de conectare atât cu clienții noștri cât și cu familia.
Au fost două luni din care am ieșit cu inima plină de iubire, bucurie, amintiri, promisiuni și seninătate.
Stiu ca aveti trei copii. Ce produse apicole folosesc ei zilnic? Le plac albinele? Sunt interesați de apiterapie?
Copiii au crescut cvasi cu albinele în jurul casei, având parte de tot felul de experiențe plăcute și mai puțin plăcute cu aceste minunate vietăți. Înțepăturile au fost numeroase de-a lungul timpului, însă încet dar sigur s-a stabilit o relație coabitare.
Din punct de vedere terapeutic, copiii mei cunosc toate produsele stupului și cum sunt ele folosite în practica clinică. Împreună cu ei am avut și câteva workshop-uri cu copii de școală primară, în care au avut șansa să le vorbească colegilor despre valoarea terapeutică a acestor produse și împortanța albinelor în viața de zi cu zi.
Produsele apicole fac parte din meniul lor zilnic.
Mierea este mereu la îndemâna lor și o folosesc fie să-și îndulcească ceaiul, fie să o mănânce pe o felie de pâine cu unt sau să-și îndulcească un smoothie.
Prin luna aprilie când mergem la stupină să recoltăm primul polen din an, copiii își aduc aminte de acel gust reînnnoit al naturii, gustul primăverii, și atunci se înfruptă din cel mai dulce polen din an, o magică creație, lacom multicoloră.
Propolisul îl folosim doar în situații acute, acest lucru însă se întâmplă din ce în ce mai rar, sistemul lor imunitar fiind unul foarte “performant”. Țin minte că în primii ani când intraseră în colectivitate era nevoie să facem două, trei cure de propolis + Tonic No. 8 pe an, dar odată ce au crescut, nu mai simt nevoie să le administrez un protocol complet așa ca la carte.
Produsele lor preferate sunt cele din zona de gourmet, fetele adoră Mierea cu zmeură și cacao Criollo, o miere pe care o facem doar în luna iulie când avem zmeură de munte din floră spontană. Egon iubește căpșunele, motiv pentru care probabil jumătatea din producția de Miere cu căpșune și mentă este rezervată pentru el :-)
Știu că propolisul este recomandat în orice afecțiuni respiratorii. Ați avut rezultate excepționale în tratarea covid, dar și în faza de convalescență, de recuperare. Ce anume funcționează? Cum ne putem ajuta organismele sa facă față mai bine daunelor provocate de virus, dar și pentru întărirea imunității?
Propolisul este produsul de primă linie, cu care acționăm în tot ceea ce înseamnă infecție respiratorie, iar CoVid19 nu face excepție.
Având o experiență foarte vastă cu acest tip de cazuistică - infecțiile respiratorii, încă de la începutul lunii martie a anului trecut am stabilit un protocol terapeutic pentru pacienții CoVid19 care s-a dovedit a fi foarte eficient atât în acut cât și în recuperare (convalescență) respectiv prevenție.
Niciunul dintre cei care au urmat protocolul nostru nu a avut nevoie de spitalizare, oxigen sau alte tratamente mai mult sau mai puțin invazive.
Cum arată o zi din viața ta? Dar o zi ideală?
Haotic, având în vedere contextul.
În general, mă trezesc odată cu copiii. Iar noua rutină, cu școala online, ne dă posibilitatea să dormim mai mult dat fiind că orele lor încep abia la 9:00 și nu mai avem acel timp pierdut în trafic.
Ei se conectează la școală, eu pregătesc micul dejun. Între timp adun de prin casă și încerc să creez un culoar de trecere între Universul lor, care se întinde cvasi în toată casa, și realitatea noastră, a adulților din casă, în care ne dorim să găsim câte un colț de masă liber pe care să ne așezăm cana de ceai. După micul dejun încep și eu lucrul. Într-o mișcare continuă, cu telefonul într-o mână răspund solicitărilor de la birou iar cu cealaltă mână pun vase la spălat, pun lucruri la locul lor, șterg masa, sortez rufe pe care apoi le pun la spălat și altele pe care le pun în dulap. Timp în care mereu pe două sau chiar trei voci se aude MAMA, MAMA, MAMA - ajută-mă că nu înțeleg, ce mâncăm de prânz, mi-e poftă de ceva bun, te rog, un pahar de apă, nu merge să listez, trebuie să facem clătite la ora de tehnologie, a căzut net-ul, nu găsesc compasul, mi-e frig la picioare, adu-mi o pătură, uite ce freză mi-am făcut, mi-e FOOOOOAAAAAMMMMEEEEEEE….
Se înțelege că în tot acest timp am început pregătirile pentru masa de prânz și am rezolvat mare parte din urgențele de la birou. În jurul orei 13:30 ne așezăm cu toții la masă și ne bucurăm de primul moment de liniște al zilei (asta în cazul în care nu sună telefonul meu!).
După prânz îi duc pe copii la activitățile extrașcolare - sport, și am exact 2 ore și jumătate în care pot merge la birou pentru ședințele de consiliere cu pacienții. În timp ce soțul meu merge să recupereze copiii, eu merg la magazin pentru a cumpăra cele necesare pentru cină și mic dejun.
Ajunși cu toții acasă, pregătesc cina, copiii se joacă iar soțul meu continuă să finalizeze toate sarcinile neterminate de la birou. Seara ne punem cu toții împreună la masă, povestim despre cele întâmplate peste zi și ne pregătim de somn, asta dacă este una dintre acele seri norocoase în care copiii nu au teme sau proiecte pe a doua zi.
În jurul orei 21:30 copii se pun în pat și încep să le citesc până ce adorm cu toții. Se întâmplă de multe ori să adorm și eu împreună cu ei când sunt foarte obosită, dar de obicei mă străduiesc să ajung până la baie, unde îmi umplu cada cu apă fierbinte și câțiva picuri de ulei esențial și savurez singurul moment de liniște al zilei, singurul moment în care sunt doar eu cu mine.
Ziua ideală?
Atunci când luăm micul dejun în tihnă pe terasa unei cabane montane sau la gura cortului iar apoi cu mic cu mare ne pornim la drum către culmile cele mai înalte. Copiii fiind deja foarte experimentați, gradul de dificultate al acestor drumeții este unul foarte ridicat iar distanțele depășesc de cele mai multe ori douăzeci de kilometri în condiții meteorologice din cele mai diferite - se întâmplă ca într-o singură drumeție să trecem de la soare dogoritor, la vânt, furtună, grindină sau chiar zăpadă.
Seara, de obicei osteniți de oboseală ne punem cu toții la masă și povestim cum pas cu pas creștem împreună, depășim limite personale, dobândim curaj și încredere în propriile puteri.
Doar astfel reușim să ne dăm seama că acest tip de experiențe valorează mai mult decât un an de școală iar abilitățile pe care copiii le dobândesc într-un astfel de context sunt definitorii pentru viitorul adult.
Sunt curioasă, ce carte ai acum pe noptieră?
Mama și sensul vieții. Irvin D. Yalom
La ce apelezi pentru încărcarea bateriilor sau pentru redresare în zilele mai puțin bune?
Mereu când sunt obosită și am nevoie să-mi încarc bateriile merg în natură.
Soarele. Muntele. Marea.
Acestea sunt religia mea :-)
Apiarium, albine, miere şi artă
La o simplă căutare pe google, numele Bădina apare legat de o casa. Casa cu iederă, din Timișoara. Ce este Casa cu iederă?
Care este povestea ei, cum ai ajuns să o descoperi și de ce ai transformat-o pentru întâlniri dedicate artelor frumoase?
O casă misterioasă, învăluită de iederă şi istorie, aflată pe malul stâng al Begăi, pe bulevardul Corneliu Coposu a făcut multe generaţii de timişoreni să se întrebe ce poveste ascunde. Ce se află dincolo de zidurile ei acoperite de plantele caţărătoare. Mai tot timpul părea abandonată, stingheră. Oamenii treceau pe lângă ea, o admirau, unii o visau, alţii se imaginau proprietari. Se ţeseau legende urbane în jurul ei.
"Casa cu iedera" făcea parte din imaginarul oraşului.
După mulţi ani în care a fost locuită doar de un paznic şi câinele său, proprietarii au decis să o vândă. Vestea a ajuns la noi la momentul potrivit, căci atât Ovidiu (soțul meu) cît și eu admiram casa încă din copilărie pe când bunicul meu mă plimba pe lângă ea în drum spre ștrandul Termal unde ne petreceam vacanța mare.
Căsuţa cu iederă era o iubire de-a noastră mai veche. Acum vreo 20 de ani, soțul meu a bătut la uşa casei din dorinţa de a cumpăra imobilul. A întrebat dacă e de vânzare, dar pe atunci nu era. Anul 2017 însă a fost momentul potrivit pentru achizitie. Casa urma să fie amenajată pentru punctul de lucru al Apiarium, însă ceea ce ne-am propus să facem aici este un proiect mult mai amplu. Ne-am gândit să devină un spaţiu interactiv, deschis publicului, în care să se îmbine pasiunea noastră pentru apicultură şi apifitoterapie cu diverse forme de artă - pictură, sculptură, artă decorativă și multimedia. Un spațiu în care tineri artiști să aibe posibilitatea să își expună lucrările într-o formă organizată, având alături experiența unui curator, Veronica Toma, care mai apoi să-i călăuzească pe acest drum anevoios al artelor frumoase.
O mare surpriză am avut-o însă când am intrat în podul casei. Aici am găsit mormane de cărţi, dosare şi documente legate de fitoterapie, homeopatie și farmacopee.
Ne-a bucurat enorm ceea ce am găsit în pod. În toată istoria acestei case, cineva a avut o predilecţie către plante și terapii alternative. Am găsit cărţi scrise în anii ‘50-’60: Medicină complementară, Homeopatie, Ghidul culegătorului de plante medicinale.
Atunci mi-a fost cât se poate de clar că această casă a fost menită pentru noi.
Comentarii