" Il cunosc pe el, din ceea ce spun eu, din felul in care vorbesc"


Esti o persoana foarte spirituală, mai imi spune uneori cineva. Nici nu stiu ce inseamna.

Ce am crezut insa întotdeauna, e ca in preajma unei persoane spirituale simti bucurie. Inspiratie. Ceva incepe sa dospeasca plăcut in tine. Stiti starea?
Cei care simt asta in preajma mea sunt putini. Primesc cu bucurie si înfloresc.
Mai poti simti respingere în preajma unei persoane spirituale. Nu ii gasesti neapărat cusur evident acelei persoane, dar undeva exista o voce mica care te impiedica sa te apropii prea mult. Nici nu o parasesti, sufletul te impinge spre ea, are un efect fascinatoriu cumva.
Din lupta aceasta se naște respingerea. Nu poti respinge partea din tine care te împiedică sa te apropii mai mult, asa ca respingi persoana care iti da astfel de stari
🙂
E un dans ciudat, pe care l-am remarcat din copilarie. Am decis atunci sa nu sufar, sa stau … sa fiu eu însămi, sa nu ma retrag, dar nici sa nu fac pasi si sa nu caut apropierea cu tot dinadinsul. Daca vrea, se apropie si ramane, daca nu, nu. Uneori se apropie si atacă sau chiar mușcă, apoi se retrage si graviteaza acolo undeva.
Nu e despre mine. 
Nici despre persoana care executa acest dans apropiere respingere in jurul meu.

Este rezistența la schimbare si eu nu pot face nimic in privinta asta...(Porecla mea la birou, pe vremea cand lucram in corporativ era Agentul Schimbare. Si Ghimpe
🙂
Cei care simt asta in preajma mea sunt multi.
Nu am ca obiectiv declarat sa schimb pe cineva, schimbarea insa se produce vrand nevrand. Si la mine si la tine, pentru ca omul pre om ascute, precum fierul pre fier (Proverbele 27.17)


Cineva mi-a spus ca sunt parte din primul val de copii Indigo veniti aici. Pentru a schimba. Varf de lance. 
Posibil, m-am regasit in descrierea acestor suflete.
Iata, cat de frumos spune Rumi, cum poti gasi omul spiritual: "Il cunosc din cum vorbesc EU… Din cine devin eu in preajma lui….

Minunat. Este ceea ce am experimentat si eu in preajma unor oameni deosebiti.
"Iar când încep să vorbesc, braţul puternic
al cuvintelor iluminează totul;
⏰
îl cunosc pe el din ceea ce spun eu,
din felul în care vorbesc, pentru că între noi există o fereastră deschisă
care amestecă aerul nopţii din fiinţele noastre."


******
Pe patul de moarte
Un om pe patul de moarte lasă instrucţiuni
privind împărţirea averii sale celor trei fii.
El îşi devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuţi şi puternici.
El i-a spus judecătorului din oraş: " Încredinţez toată moştenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEŞ."
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneş,
astfel ca eu să înţeleg exact CUM sunteţi voi leneşi".
Gnosticii sunt experţi in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deşi ei
nici măcar nu-şi ară ogorul!
Hai! Povestiţi în ce fel sunteţi leneşi.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
O minimă tăietură subţire într-o draperie
poate revela explozia a sute de sori.
Chiar şi atunci când ceea ce se spune sună trivial sau greşit,
ascultătorul aude mai mult de atât, aude sursa. O adiere de vânt vine
de dincolo de grădină; o alta de dincolo de movila de cenuşă.
Gândeşte-te doar, cât de deosebite sunt vocile leului
şi ale vulpii – şi ce informaţii îţi dau ele!
Ajunge ca cineva să salte capacul oalei de pe plită
şi tu ştii ce va fi la cină; deşi există oameni
care îşi dau sama după miros: o carne dulce
scoasă dintr-o supă acrişoară, gătită cu oţet.
Un om ciocăneşte oala din lut înainte de a o cumpăra,
Ca să afle dacă nu cumva este ciobită.
Fratele mare îi spune judecătorului:"Eu pot cunoaşte un om după voce,
iar dacă nu vorbeşte,
aştept trei zile şi după aceea îl cunosc intuitiv."
Al doilea frate: "Îl cunosc de îndată ce începe să vorbească,
iar dacă nu vorbeşte, încep eu conversaţia."
"Dar dacă el cunoaşte artificiul?", a întrebat judecătorul.
"Asta îmi aminteşte de mama care îi spune copilului:
‘ Când mergi prin cimitir noaptea
şi vezi o arătare, aleargă spre ea,
şi arătarea va dispărea. ‘
‘ Dar dacă ', răspunde copilul, ' mama
arătării o povăţuieşte să facă acelaşi lucru?
Arătările au şi ele o mamă.‘"
Al doilea frate nu a putut da răspunsul.
Atunci judecătorul s-a adresat mezinului:
"În cazul în care un om nu poate fi convins să scoată vreo vorbă?
Cum îţi dai seama de natura lui ascunsă?"
"Stau în faţa lui în tăcere
şi pregătesc o scară construită din răbdare,
iar dacă, în prezenţa lui, o comunicare de dincolo de bucurie
sau dincolo nelinişte începe să crească din pieptul meu,
atunci ştiu că sufletul acelui om este profund şi strălucitor,
ca steaua Canopus înălţându-se deasupra Yemen-ului.
Iar când încep să vorbesc, braţul puternic
al cuvintelor iluminează totul; îl cunosc pe el din ceea ce spun eu,
din felul în care vorbesc, pentru că între noi există o fereastră deschisă
care amestecă aerul nopţii din fiinţele noastre. "
Mezinul era, bineînţeles,
leneşul. El a fost alesul.
RUMI

Comentarii