Pe masura ce inaintez in varsta, descopar ca stiu sa separ mai bine lucrurile care conteaza cu adevarat pentru mine de cele care nu.
Fac mai putine lucruri, nu mai ma risipesc, nu mai caut nimic cu adevarat, ci iau lucrurile cum vin, cu intelegerea secreta a faptului ca toate imi sunt date sa ma cunosc si sa ma explorez mai subtil.
Imbratisez realitatea fara lupte, suparari si judecati, simplific si deleg tot ce se poate, exersez cu staruinta rabdarea totala in fata copiilor la fel cum exersez traiul in partea luminoasa, zen a vietii. Imi iese adesea.
A fost un exercitiu greu, cu cuceriri si regresii, cu lacrimi si (ne)incredere, cu sapat in trecut si cu acceptat si vindecat parti din mine, uneori cu ajutor din exterior, sosit sub forma unor terapeuti, a unui saman, imbratisarea unei prietene ori o carte cu raspunsuri….
Nu trebuie sa imi fie greu in nicio situatie, nu trebuie sa ma abtin sa spun ce gandesc, nu trebuie sa ies cu oameni cu a caror energie nu rezonez, nu trebuie sa fac nimic in mod deosebit. Iar cand o fac, servesc cu drag, uneori pana la limitele mele, pe care imi propun in taina sa le imping cat mai incolo.
Si pentru a face asta, e nevoie sa imi spun povesti diferite.
Nu mai cred in schimbari, ci in constiinte care evolueaza, se rafineaza ori se degradeaza, cum nu cred in parenting de niciun fel, ci tot in constiinte mai sensibilizate-ceea ce, in parenting, tot nu scuteste protagonistii de a actiona, in momentele cheie, delicate, fix ca parintii lor, cu aceleasi vorbe, gesturi, fapte. Nu mai cred in acte de caritate, ci in egoismul fiecarui "donator" si in dorinta de a se salva de uratenie si rău, actionand in folosul cuiva.
Fiecare este la nivelul pe care il poate sustine cu constiinta sa.
M-am ferit mult sa am opinii ferme despre ceva ori cineva, constienta fiind ca orice văd, vad, inteleg si accept doar prin prisma filtrului personal, subiectiv si egoist. Nu reusesc 100%, desigur, ego-ul meu vrea sa aiba un cuvant de spus, cum bine se vede mai sus, dar eu ii zambesc calm si ii spun: lasa asa, mai vedem. Maine vei intelege diferit.
Cu toate acestea, daca e sa aleg o certitudine, o convingere-piatra de hotar as alege: merit sa duc o viata buna in partea senina si luminoasa a ei.
Ce e frumos in povestea mea e ca doar trebuie sa iau lucrurile cum vin.
Imi amintesc adesea ce spunea Oprah intr-un show: eu ceream tufisul, iar Dumnezeu era pregatit sa imi ofere padurea….
Comentarii