Pe repede inainte

In ultima vreme traiesc foarte intens, adica sufletul a fost mai aproape de “coaja”, lucru care, ca mai toate de pe lumea asta, are parti bune si parti mai putin bune. Ca de ex, la rubrica parti bune as trece toate micile dovezi de grija si afectiune/iubire pe care le-am primit in ultima vreme, sub cele mai surprinzatoare forme, iar la rubrica mai putin bune, evident, sensibilitatea exacerbata, acutizata, observarea detaliilor din toate unghiurile, furie distructiva pe care o exorcizez prin sport si munca.

Azi am citit cuvintele cuiva, care marturisea: "eu incerc sa imi amintesc mereu sa mai pun PAUSE si sa incerc sa vad ce am inteles pana atunci din film".....

In ultima vreme am alergat mult, am infulecat carti-prin sali de asteptare, avioane, trenuri, camere de hotel, asa cum infuleca copiii americani obezi hamburgerii si aripioarele crocante, am dat mana cu multi oameni, prea multi sa ii tin minte pe toti, dar s-au decupat dintre ei destui cu care mi-as dori sa pastrez legatura, am fost si la aikido, dar mai mult cu trupul (senseiul ar zice ca mai mult cu spiritul la cat am chiulit, de fapt, fizic...oricum, ambele absente sunt grave), am mancat pe fuga sau n-am mancat deloc, ca mi s-a parut mai simplu, am urcat si am coborat de pe munte, culmea, tot in graba, cu ochii pe ceas. Am ajuns sa merg in pas alergator pe strada, sa ies la un suc, dar sa anunt ca sunt pe fuga, sa mananc repede ca sa am timp sa schimb doua vorbe si cu prietenii, pe mess, ca in the real life e tare greu, sa dorm putin si sa ma trezesc stresata ca am diverse de facut dimineata.....
Si ca sa fie treaba treaba, am ajuns si sa ma plang!

Azi am alergat dupa metrou...si doar mi s-a spus de nenumarate ori ca dupa metrou, bus si barbati nu trebuie sa alergi niciodata, intotdeauna mai vine unul....ei bine, am alergat si m-am trezit intre usi, trasa de incheietura mainii inauntru de un tanar mai speriat ca mine. Nu e bine, imi repetam in drum spre casa (unde numai lasam geanta si luam rucsacul cu kimonoul de aikido), nu e bine, nu e bine....Nu m-am gandit niciodata ca as putea folosi un buton numit Pauza...pentru simplul motiv ca intotdeauna am trait echilibrat, fara alergaturi, fara excese, fara stres......Bine, pe vremuri traiam la Brasov si viata mea era, pot spune acum, de-a dreptul bucolica.

Cert este ca de acum o iau mai usor-masa va fi masa, lectura lectura, conversatia cu prietenii va fi conversatie, mersul va fi normal. Nu stiu exact cum voi face asta, poate va trece de la sine, poate am urcat din greseala in vreun carusel care ma va rejecta singur pentru lipsa performantelor notabile (unii alearga mai mult decat mine si chiar cu disperare, care mie imi lipseste, eu alerg partial neconvinsa si cam nedumerita) sau, voi fi atenta la fiecare miscare pe care o fac si imi voi impune sa o iau mai usor, voi selecta mai atenta ce fac, cand si cum. Si asta de maine. Vroiam sa zic de azi, dar e deja azi...e trecut de miezul noptii si e clar ca sunt inca in carusel....

Comentarii

Anonim a spus…
Mi-amintit de ceva... o sa intelegi tu :)
Zice-se ca un ardelean se duce sa se dea cu parasuta. In avion instructorul il invata cum sa procedeze:

- Apoi dupa ce te arunci matale din avion, numeri pana la zece si tragi de sfoara asta sa se deschida parasuta.

- No, bine, zise ardeleanul nostru si sari din avion. Instructorul priveste din avion cum nea' Gheorghe se duce jos ca pietroiul fara ca parasuta sa se deschida. Avionul face stanga'mprejur si aterizeaza. Instructorul se arunca intr-un Jeep intr-o cautare disperata pe campul plin de capite de fan. Intr-un final aude un zgomot dintr-o capita. Cand se apropie de locul cu pricina il aude pe nea' Gheorghe murmurand in capita:

- Apoi no, ma rog frumos, noua ... , apoi no, ma rog frumos, zece, si nea' Gheorghe trage cu sete din sfoara parasutei.
Andreea a spus…
Ei, nici asa nu vreau sa ajung...:-))
Din cauza oboselii, sunt foarte agitata si precipitata. Eu ma urc in carusel, eu ma dau jos....

Diseara, frana va fi un film bun. Chiulesc de la antrenament, pentru ca ma energizeaza si eu am corigente la capitolul somn, asa ca am sa vad un film si am sa beau lapte cald ca sa adorm...Dupa o noapte de somn bun, invartesc eu caruselul, nu mai ma prinde el pe mine...
Macar optimismul nu mi-e afectat...
Anonim a spus…
Ia-o încet, Andreea...
Există un timp pentru toate...da?
Andreea a spus…
Asa este ! O sa imi pun un afis cu asta!
Anonim a spus…
Urmaresc cu interes tot ce publici, Andreea. Marturisesc ca sunt impresionat. Marturisirea aceasta trebuie sa te maguleasca deoarece sunt foarte zgarcit in aprecierea unei femei! M-am fript odata si bine! Dar trebuie sa dam "Cezarei" ce i se cuvine! Pe curand, poate!
Andreea a spus…
@Anonim: Multumesc din suflet pentru aprecieri si pentru modul minunat in care ai facut sa imi incep ziua!
Week-end frumos!
Anonim a spus…
Casuta de lemn pe coama de munte, cateva perechi de tricouri si blugi, crema de galbenele; Hmmm! Suna atat de frumos! Stii ceva Andreea, nu esti o persoana complicata; ma refer la cum sunt femeile in general. Tu esti o exceptie fericita, ma bucur, sincer ma bucur stiind ca existi!
Pe curand,poate!
Andreea a spus…
@anonim-prin definitie, toate femeile sunt complicate si eu. ca fiica a Evei, nu fac exceptie. Nu am testat, nu stiu daca si cat as putea trai asa...Am si o latura cocheta, poate frivola, de lume...Sufletul meu insa tanjeste dupa simplitate, nu contest.
In week-end am urcat la cabana Cozia si imediat ce am ajuns acolo, m-am intrebat daca si cum m-as putea angaja acolo, ca sa traiesc zi de zi sus, pe munte...Cat ar fi turisti, as fi chelnerita, in perioadele de liniste as vopsi, repara, decora cabana :-))
Doar vise, e usor sa visezi cu ochii deschisi.
Multumesc mult pentru mesaj.
Anonim a spus…
De ce oare am inceput sa te percep ca prietena? Am citit foarte mult din ce ai publicat si asimilez cu usurinta tot ce poarta semnatura ta; oare asta sa fie cauza? E bine sa ai in suflet acest sentiment! E placut sa ai o prietena a carei inima e ocupata in alta parte! Sa fie de bine, sa fie de rau? Deocamdata nu fac sapaturi prea adanci, mi-e teama!
Pe curand, poate!
Andreea a spus…
:-)
Anonim a spus…
Conteaza sa le faci relaxat pe toate. Daca albia este bine croita, viata poate curge repede dar regulat, fara volburi.
Dorinta exagerata de liniste poate duce la contrariu.
Andreea a spus…
Uneori albia are denivelari si mai sari peste hopuri....
E mai bine acum .:-) Oricum, am simtit si mai accentuat totul, pentru ca nu reuseam sa dorm noaptea si atunci senzatia ca trag de mine la maxim a fost mai acuta.
De o saptamana dorm mai bine si ma simt altfel.
Anonim a spus…
Sa te opresti o clipa si sa te gandesti la cat de simple ar putea fi lucrurile care conteaza. Si cat de putine de fapt.

Ai reusit de-atunci sa mai apesi si pedala de frana? Sau tot pe acceleratie sta cu incpatanare piciorul?
Andreea a spus…
Aseara am dormit adanc de la ora 18 pana la 6.30 dimineata. Ce zici de frana asta? Si nu m-am gandit la nimic,nici inainte de a adormi, nici dupa aceea, ceea ce e o performanta.

Noroc cu oboseala, altfel, frana nu e o optiune cand fugi. Mai ales cand fugi de tine.
Anonim a spus…
Nu cred ca este asa usor sa coboram din carusel, pentru ca tendinta generala este sa urcam...Toate activitatile se deruleaza mult mai repede, tot mai repede, si poate ca atunci cand coboram de fapt ramanem in urma. Si mie mi-ar fi drag sa vad mai multi oameni relaxati, centrati pe adevaratele si putinele lucruri importante...familie, prieteni, viata personala( inclusiv dezvoltare personala). De aceea ii admir pe asiatici: au reusit sa urce in carusel cu ei lucrurile pretioase. Evolueaza rapid dar isi respecta vechile traditii.
Andreea a spus…
:-) Pana la urma, este o alegere personala, interioara. Tine de noi sa setam niste limite, niste bariere, dincolo de care echilibrul nostru interior sa nu fie zdruncinat.
Personal, nu imi pot regasi linistea de la Brasov, pasul lenes si relaxarea interioara, insa, aveam si alte varste, eram inconjurata de alti oameni, aveam alt program si alte responsabilitati...Ce pot face aici, in bucuresti, este sa incetinesc voit ritmul..sa aleg cu cate mingi aruncate de destin pot jongla fara sa ma fac de ras.