„Trebuie să cunoaştem ceea ce suntem, şi nu ceea ce vrem noi să fim. Căci numai ceea ce există poate fi transformat, şi nu ceea ce dorim noi să existe.” – Krishnamurti
Autocunoaștere, transformare, reinventare, regenerare- la asta am visat în ultimul timp. De asta e atât de frumoasă viața, pentru că pot să modelez totul-corpul meu, mintea, sufletul, realitatea din jur. Pot avea o siluetă splendidă, o minte din ce în ce mai antrenată și mai rafinată, un suflet din ce în ce mai senin și scăldat în ape curate, proaspete, pot manifesta recunoștință pentru tot ce e în jurul meu, chiar și pentru lucrurile pe care pe moment le consider rele. Ele îmi aduc daruri prețioase, chiar dacă, din ignoranță, le resping. Zilele trecute am văzut într-un film cum o femeie manifesta recunoștință față de o tumoră pe care o avea și care o purtase într-o călătorie interioară fabuloasă, o schimbase și îi deschisese noi drumuri. Câți dintre noi avem puterea asta, de a vedea, dincolo de aparentul rău, binele nostru? Sunt răcită cobză acum și dacă mă întrebați ieri ce bine găsesc aici....aveam eu una alta de zis...:-P, însă azi m-am dat un pas înapoi și am văzut altfel lucrurile! Se întâmplă mai multe chestii interesante- am mâncat 90% raw săptămâna trecuta, lucru care a declanșat detoxifierea, mai rapidă ca la alții probabil, pentru că mănânc vegetarian de zece ani. Febră, dureri de cap, transpirații, frisoane, etc. Apoi, o dorință scoasă timid la lumină-vroiam să se mai topească câteva kilograme-răceala a fost promptă la datorie-după câteva zile de ceai, cântăresc cu două mai puțin. Și ar mai fi, mă opresc aici, sigură că ați priceput cum funcționează- una caldă, alta rece, lumină-întuneric, sus-jos...Cei care acum sunteți în situații urâte, grele, bucurați-vă, noaptea este întotdeauna neagră înaintea zorilor. În plus, nu aduce anul ce aduce ceasul, este? Nu obosiți jucându-vă rolul, nu cedați, rigizi în fața vieții care curge, nu vă pierdeți bucuria și entuziasmul. Dacă se întâmplă asta, aveți leacul potrivit-rugăciunea.
Mă văd obligată (Jung folosea des sintagma asta, ”mă văd obligat/constrâns”, dar nu se referea la cineva din exterior, nu l-ar fi putut obliga nimeni din exterior să facă ceva, ci la forul lui interior care îi impunea un drum propriu) să mă cuibăresc înapoi pe canapea cu o supă dulce de morcovi cu ghimbir și tăiței, adică să îmi tratez răceala cu respectul cuvenit, așteptând cuminte alte răspunsuri și bucurii. :-)
Fiți buni cu voi!
Autocunoaștere, transformare, reinventare, regenerare- la asta am visat în ultimul timp. De asta e atât de frumoasă viața, pentru că pot să modelez totul-corpul meu, mintea, sufletul, realitatea din jur. Pot avea o siluetă splendidă, o minte din ce în ce mai antrenată și mai rafinată, un suflet din ce în ce mai senin și scăldat în ape curate, proaspete, pot manifesta recunoștință pentru tot ce e în jurul meu, chiar și pentru lucrurile pe care pe moment le consider rele. Ele îmi aduc daruri prețioase, chiar dacă, din ignoranță, le resping. Zilele trecute am văzut într-un film cum o femeie manifesta recunoștință față de o tumoră pe care o avea și care o purtase într-o călătorie interioară fabuloasă, o schimbase și îi deschisese noi drumuri. Câți dintre noi avem puterea asta, de a vedea, dincolo de aparentul rău, binele nostru? Sunt răcită cobză acum și dacă mă întrebați ieri ce bine găsesc aici....aveam eu una alta de zis...:-P, însă azi m-am dat un pas înapoi și am văzut altfel lucrurile! Se întâmplă mai multe chestii interesante- am mâncat 90% raw săptămâna trecuta, lucru care a declanșat detoxifierea, mai rapidă ca la alții probabil, pentru că mănânc vegetarian de zece ani. Febră, dureri de cap, transpirații, frisoane, etc. Apoi, o dorință scoasă timid la lumină-vroiam să se mai topească câteva kilograme-răceala a fost promptă la datorie-după câteva zile de ceai, cântăresc cu două mai puțin. Și ar mai fi, mă opresc aici, sigură că ați priceput cum funcționează- una caldă, alta rece, lumină-întuneric, sus-jos...Cei care acum sunteți în situații urâte, grele, bucurați-vă, noaptea este întotdeauna neagră înaintea zorilor. În plus, nu aduce anul ce aduce ceasul, este? Nu obosiți jucându-vă rolul, nu cedați, rigizi în fața vieții care curge, nu vă pierdeți bucuria și entuziasmul. Dacă se întâmplă asta, aveți leacul potrivit-rugăciunea.
Mă văd obligată (Jung folosea des sintagma asta, ”mă văd obligat/constrâns”, dar nu se referea la cineva din exterior, nu l-ar fi putut obliga nimeni din exterior să facă ceva, ci la forul lui interior care îi impunea un drum propriu) să mă cuibăresc înapoi pe canapea cu o supă dulce de morcovi cu ghimbir și tăiței, adică să îmi tratez răceala cu respectul cuvenit, așteptând cuminte alte răspunsuri și bucurii. :-)
Fiți buni cu voi!
Comentarii
"Varietatea, farmecul si frumusetea vietii se compun din lumini si umbre...Nu te inspaimanta daca esti in umbra, inseamna ca in apropiere este o sursa de lumina...."