Necazul cu mine este ca sunt prea dificila. Prea sensibila. Prea critica cu mine insami. In aproape 38 de ani, rareori am reusit sa imi intru in gratii, sa fac pace cu mine, sa nu mai ma critic, sa nu mai ma cert. Nici nu ma resemnez, nici nu schimb semnificativ ceva. Las nemultumirea asta sa musteasca, sa sopocaie in adancuri. E ca o panza freatica pe care un gest nervos al cuiva, o adiere de vant nelalocul ei, o stire negativa, un mic esec sau pur si simplu oboseala fizica o strapunge, facand sa tasneasca si sa inunde ape negre de nelinisti si frici.
Sunt bine, din multe puncte de vedere, si totusi, am avut senzatia ca imi gasesc greu echilibrul in ultima vreme. Ma simt de parca ceva undeva e gata sa crape. Nu numai ca nu pot face nimic, dar, oricat de atenta as privi, stiu/simt ca nu o sa vad la timp ce ma va lovi. Poate este doar atmosfera asta care troneaza grea de schimbari nenascute. Amenintarea unui razboi, situatia economica, nefericirea de pe chipurile oamenilor, vremea capricioasa....toate astea la un loc.
Oaza de liniste in care traiesc are margini tremuratoare, schimbatoare, o construiesc iar si iar si o apar cum pot mai bine. Nu gasesc punctul acela din care sa pot rasturna lumea. Bajbai, imi framant mainile, cer in rugaciune un proiect, un proiect frumos, care sa ma acapareze, sa imi canalizeze energiile si sa ma apere de risipa.
Contracarez uratul cu mult frumos, fricile cu rugaciune, lenea, apatia cu sport, lipsa fizica a prietenilor cu multe carti, stirile negative cu exercitii de vizualizare a unei lumi ideale.
Am inceput sa citesc cartea Roxanei Valea, Prin praf si vise. Multumesc in gand cu recunostinta ca am tot ceea ce am. Fructe la discretie, apa calda si multe altele...
Am inceput sa iau pastile cu clorofila. Nu am chef deloc de smoothie-uri, asa ca am gasit solutia aceasta de compromis. Mananc si mai simplu, nu am deloc tragere de inima sa pasez, sa amestec...prefer totul simplu.
De saptamana aceasta, merg la o sala unde voi face power yoga si kangoo jumps. Ma astept sa ma simt mult mai bine, mai echilibrata.
Voua cum va merge?
Comentarii
Imi tin in frau cat pot chestiile astea, insa acum simt ca ceva nu e in regula la scara mare. Poate mi se pare si atunci gandul ca ma transform intr-o anxioasa ma destabilizeaza...un cerc vicios.
Uite: http://astrocafe.ro/articole/analiza-0/articol-marea_cruce_cardinala_aprilie_2014_lumea_la_o_rascruce_de_drumuri-4208
Oi fi eu mai sensibila, nu stiu ce sa zic. In ultima vreme de ex de-abia pot inghiti preparate facute de altcineva, pentru ca simt foarte limpede energia, starea de moment a persoanei care a gatit. Mi s-a rafinat inspaimantator perceptia, nu stiu ce sa zic.