In (dez)echilibru


Necazul cu mine este ca sunt prea dificila. Prea sensibila. Prea critica cu mine insami. In aproape 38 de ani, rareori am reusit sa imi intru in gratii, sa fac pace cu mine, sa nu mai ma critic, sa nu mai ma cert. Nici nu ma resemnez, nici nu schimb semnificativ ceva. Las nemultumirea asta sa musteasca, sa sopocaie in adancuri. E ca o panza freatica pe care un gest nervos al cuiva, o adiere de vant nelalocul ei, o stire negativa, un mic esec sau pur si simplu oboseala fizica o strapunge, facand sa tasneasca si sa inunde ape negre de  nelinisti si frici.
Sunt bine, din multe puncte de vedere, si totusi, am avut senzatia ca imi gasesc greu echilibrul in ultima vreme. Ma simt de parca ceva undeva e gata sa crape. Nu numai ca nu pot face nimic, dar, oricat de atenta as privi, stiu/simt ca nu o sa vad la timp ce ma va lovi. Poate este doar atmosfera asta care troneaza grea de schimbari nenascute. Amenintarea unui razboi, situatia economica, nefericirea de pe chipurile oamenilor, vremea capricioasa....toate astea la un loc. 
Oaza de liniste in care traiesc are margini tremuratoare, schimbatoare, o construiesc iar si iar si o apar cum pot mai bine. Nu gasesc punctul acela din care sa pot rasturna lumea. Bajbai, imi framant mainile, cer in rugaciune un proiect, un proiect frumos, care sa ma acapareze, sa imi canalizeze energiile si sa ma apere de risipa. 

Contracarez uratul cu mult frumos, fricile cu rugaciune, lenea, apatia cu sport, lipsa fizica a prietenilor cu multe carti, stirile negative cu exercitii de vizualizare a unei lumi ideale. 

Am inceput sa citesc cartea Roxanei Valea, Prin praf si vise. Multumesc in gand cu recunostinta ca am tot ceea ce am. Fructe la discretie, apa calda si multe altele...
Am inceput sa iau pastile cu clorofila. Nu am chef deloc de smoothie-uri, asa ca am gasit solutia aceasta de compromis. Mananc si mai simplu, nu am deloc tragere de inima sa pasez, sa amestec...prefer totul simplu.
De saptamana aceasta, merg la o sala unde voi face power yoga si kangoo jumps. Ma astept sa ma simt mult mai bine, mai echilibrata. 
Voua cum va merge?


Comentarii

Andreea a spus…
Hugs back :-)
Mihaela a spus…
Ma recunosc in mare masura in ceea ce ai scris. Uneori ma pot lasa dusa de val fara sa imi fac autocritica si fara urma de perfectionism. In altele nu. Nu am gasit inca o solutie de a ma simti tot timpul bine cu mine insami.
Andreea a spus…
Ma innebuneste la mine faptul ca nu ma dozez echilibrat. Mi se pare ca unora le reuseste asta foarte bine. Eu sunt inconstanta, capricioasa. Mi se schimba emotiile usor, dramatic, in functie de te miri ce. Sunt pe dos adesea-cand altii isi pierd capul de ex, poti fi sigur(a) ca eu voi avea cel mai rece sange posibil. Cand toata lumea pare sa fi depasit si digerat evenimentul, eu atunci de-abia clachez emotional si exemplele ar putea continua, dar nu-mi fac niciun serviciu :-P
Imi tin in frau cat pot chestiile astea, insa acum simt ca ceva nu e in regula la scara mare. Poate mi se pare si atunci gandul ca ma transform intr-o anxioasa ma destabilizeaza...un cerc vicios.
Mihaela a spus…
Poate ca sunt multe cuvinte nespune in tine si din cauza lor simti ca e ceva in neregula la scara mare. Am avut o perioada in care vroiam sa compensez tot ce era rau sau urat in jurul meu cu ceva frumos. Nu am reusit. M-am eliberat atunci cand am recunoscut si raul din jur si cel din mine si le-am privit in fata.
Andreea a spus…
Nu neg raul, din contra, simt enorm si vaz ...bine :-) Exista ceva tensionat in atmosfera si am auzit mai multi oameni spunand ca simt asta. Ma rog sa ne fie bine, sa facem alegeri intelepte.
Uite: http://astrocafe.ro/articole/analiza-0/articol-marea_cruce_cardinala_aprilie_2014_lumea_la_o_rascruce_de_drumuri-4208


Oi fi eu mai sensibila, nu stiu ce sa zic. In ultima vreme de ex de-abia pot inghiti preparate facute de altcineva, pentru ca simt foarte limpede energia, starea de moment a persoanei care a gatit. Mi s-a rafinat inspaimantator perceptia, nu stiu ce sa zic.
Mihaela a spus…
Si eu sunt foarte sensibila la ce e in jur dar am avut senzatia asta pe care o descrii tu in toamna anului trecut. Acum sunt mai linistita.