"Tot ceea ce faci acum produce efecte în viitor și afectează pe toată lumea. Postura ta poate să îți lumineze inima sau să transmită anxietate. Respirația ta poate iradia dragoste sau poate scufunda camera în depresie. Privirea ta poate să trezească bucurii. Cuvintele tale pot inspira libertate. Fiecare acțiune a ta poate să deschidă inimile și mințile." (David Deida)
TRUPUL MEU, PUTEREA MEA
"Corpul tău este baza și metafora vieții tale, expresia existenței tale. Este Biblia ta si enciclopedia, povestea vieții tale.
Orice ți se întâmplă ție este depozitat și reflectat în corpul tău.
In mariajul dintre carne și spirit, divorțul este imposibil." (Gabrielle Roth )
Povestea acestui curs:
Îmi face plăcere să împărtășesc cu tine povestea acestui curs.
Nu este un curs obișnuit.
Ideea lui s-a născut într-un moment de relaxare în primăvara anului 2017: eram obosită și puțin deprimată, așa că am ales să încerc o terapie de care abia auzisem și care promitea să îmi schimbe viața! Sau, dacă nu făcea asta, măcar mă alegeam cu un masaj bun al scalpului.
Îmi conveneau ambele variante, așa că, iată-mă, întinsă și relaxată sub mâinile unei terapeute specializată în Access Bar.
Pe măsură ce simțeam cum se schimba energia în mine, am realizat brusc că nu era prima dată când apelam la corp când lucrurile nu mergeau.
Dar când merg, cât de conștientă sunt de el?
Ce face corpul meu când eu….sunt bine ?
Servește în tăcere….
Cât de conștientă sunt de el?
"Mulți oameni îsi tratează corpul ca pe un sclav, sau, pot chiar să îl trateze bine, dar îi cer să le satisfacă dorințele și capriciile, ca și cum ar fi sclavul lor. "
(Femei care aleargă cu lupii, dr. Clarissa Pinkola Estes)
Sclavul sau aliatul tău? Care simți că este răspunsul corect pentru tine?
Am recapitulat toate modurile în care m-am raportat la corpul meu.
Mi-am amintit cu claritate cum decisesem în adolescență că el este doar un “birou” care mă poartă prin lume. Alesesem din mai multe posibile reprezentări-respisesem vocile care spuneau că este demn de dispreț, murdar, doar carne, dar și pe cele care îl venerau ca pe un templu. Un “birou” era ceva ce puteam accepta. Ani de zile, acesta a fost singurul meu gând despre corp.
Am simțit în mine o contracție dureroasă când mi-am amintit acest lucru.
M-am gandit imediat că el comunică. Nimeni nu ne învață cum să ascultăm.
O întreagă capacitate perceptivă este ascunsă sub imperiul gândurilor.
Am realizat, de asemenea, că atunci când gura minte, corpul spune adevărul.
Nu întâmplător, la interogatorii se folosește în ultima instanță detectorul de minciuni - acel aparat la care corpul este conectat în timp ce subiectului i se pun întrebări. Corpul va spune întotdeauna adevărul.
Ce senzații ai acum în corp?
Cum este postura ta?
Ce fel de tensiuni simți dacă scanezi corpul? Unde?
Cum respiri? Rapid, ușor, profund, superficial?
Stai drept sau prăbușit în scaun?
Ești greoi, flexibil sau rigid?Ce răspuns corporal primești dacă spui cu recunoștință: trup al meu, te iubesc și îți mulțumesc ?
“Corpul își folosește pielea și carnea pentru a înregistra tot ce se întâmplă în jurul său. Trupul este, pentru cei care știu să-l citească, un registru viu al vieții dăruite, al vieții confiscate, al vieții sperate, al vieții salvate. El este prețuit pentru capacitatea sa de a reacționa prompt, de a avea sentimente adânci, de a presimți. Trupul vorbește mai multe limbi. Vorbește prin culoarea, prin temperatura sa, prin ardoarea recunoștinței, prin strălucirea iubirii, prin cenușiul durerii, prin căldura entuziasmului sau răceala neîncrederii. Vorbește prin dansul său ușor, legănându-se ori tremurând, prin freamătul inimii, prin descurajările sale, prin golul din stomac, prin renașterea speranței.
Ca dintr-un burete îmbibat de apă, oriunde este apăsată carnea sau doar atinsă ușor, țâșnește o amintire. “ (Femei care aleargă cu lupii, Dr Clarissa Pinkola Estes)
De la Descartes ne-a rămas zicerea: gândesc, deci exist. Ai văzut ce se întâmplă cu un om căzut pe gânduri? Nu simte când este atins.
Ori a trăi în corp este despre a simți…
Completăm și schimbăm paradigma: simt și gândesc, deci exist.
“Nu putem spune despre corp că trebuie să fie într-un anume fel. Nu dimensiunile, nu forma, nu vârsta sunt problema, și nici măcar faptul de a avea câte o pereche din toate, căci mai sunt și excepții. Important este să știm dacă acest corp simte, dacă are o bună conexiune cu plăcerea, cu inima, cu sufletul, cu sălbaticul. Se bucură? Este fericit? Poate să se miște, să danseze în felul său? Nimic altceva nu contează. “
(Femei care aleargă cu lupii, Dr Clarissa Pinkola Estes)
Pentru mulți, este posibil ca experimentarea propriilor corpuri să fi fost asociată cu durere, boală sau agresiune. Existăm, muncim și iubim, ne îndeplinim nevoile noastre în continuă schimbare prin intermediul corpului fizic și a interacțiunilor cu mediul.
Experiența corpului nostru este experiența sinelui nostru, la fel cum gândirea, imaginația și ideile fac parte din sinele noastru.
“ Cu cât ne separăm identitatea de experiența corporală, cu atât lucrurile par să ni se întâmple. Ne simțim lipsiți de control, disociați, fragmentați. Pierdem contactul cu baza principală a experienței umane- realitatea noastră corporală.“
Comentarii