Cum ne vom schimba?

Stie cineva? Este o intrebare dificila, cu prea multe variabile de luat in calcul acum. Sigur, avem deja doua tabere clare-optimistii, spiritualo-visatorii, care cred ca trecem in alta dimensiune, mai elevata si pesimistii, care vad un viitor sumbru, dominat de recesiune, saracie si violenta. 

Ambele scenarii, grosso modo sunt posibile si semne exista pentru cele doua directii. 

Nu ne vom intoarce la normal. Un graffiti din Hong Kong: „Nu putem reveni la normal, deoarece normalul nostru a fost în primul rând, problema”
Nu vom mai fi niciodata la fel. Coronovirusul ne schimba vietile pentru totdeauna. 

Toti am citit astfel de enunturi in mass media.

Singura mea sursa de anxietate este intr-adevar aceasta - ca nu mi-e clar incotro ne indreptam. Anxietatea este strans corelata cu absenta controlului, asa ca are sens-schimbarea se petrece acum sub ochii nostri, dar nu o putem defini inca foarte clar decat atunci cand ne vom uita in urma. Putem simplifica mult, spunand ca ne indreptam cu totii spre marele exit, nu? 

Pe de alta parte, ma linistesc reamintindu-mi sa las lucrurile sa curga, sa am incredere in viata, in modul glorios si stralucitor in care ea irumpe mereu. Ma linistesc amintindu-mi ca nu exista nimeni si nimic in afara de EL. Ca totul este cu voia Sa, deci de ce m-as teme? 

Planeta a trecut prin multe pandemii si razboaie, a fost saracie si violenta, dar frumosul a existat mereu si a fost salvarea pentru multi. 

Tu ai fost bine de la inceput, mi-a scris recent cineva. 

Asa este. 
Ieri ma gandeam la cat de greu este pentru unii oameni sa stea acum izolati in casa.

Fac o paranteza pentru un pic de istorie personala, ca sa intelegeti de unde vine puterea mea din aceste zile. 

Eu am avut doua momente care m-au antrenat pentru perioada asta: nasterea lui Vladi, in 2009 si optiunea mea de a sta cu el doi ani acasa si clipa in care am decis sa fiu freelancer. Milioane de femei au trecut prin aceste doua schimbari-nasterea unui copil si schimbarea statutului profesional. Insa nu la toate a fost atat de mare shift-ul intre viata de dinainte si viata de dupa. 

Inainte de nasterea lui Vladimir, calatoream mult, cariera mea era pe un trend ascendent,  numele meu incepea usor usor sa fie referinta in domeniul meu de activitate. Cand s-a nascut baietelul meu, am renuntat la tot. 
Pe parcursul celor doi ani, m-am luptat cu anxietatea pe ici colo. Cand el dormea si aveam timp sa ma gandesc la ce mai inseamna viata mea, ma luptam cu sentimentul ca gravitez la marginea unei lumi care prindea viteza-apareau traineri ca ciupercile dupa ploaie, dupa cursuri de 2-3 zile…

In plus, faptul ca locuiam si locuiesc intr-o zona care nu pare din Bucuresti, linistita, ca o carte postala din vacanta, nu m-a ajutat prea mult. Era prea liniste. O vacanta fara sfarsit, fara stimuli externi. 

Apoi am revenit la birou pentru un an si ceva. In scurt timp, ajunsesem sa ma simt mai tensionata ca niciodata, sfasiata intre cariera care ma solicita enorm si rolul de mama. Ma simteam vinovata ca il las cu bona ( o minunata, de altfel, pe care copiii au adorat-o), ca plec, ca nu il cresc eu. Aveam zile cand ma simteam ca o margica pe o ata bine intinsa intre casa si birou-dimineata plecam cu mult stres de acasa pentru ca plangea cu manutele intinse dupa mine, seara eram prima care alerga din birou sau sala de curs spre masina ca sa ajung acasa la el, sa dau drumul bonei….

Nu mai aveam timp de socializat la suc, de cumparaturi (bona ne cumpara cele necesare, ii lasam bani si lista). Mi-era dor si sa stau linistita seara la coada in mega….sa beau un suc cu cineva era posibil doar in week-end-uri….daca mai aveam energie de asa ceva ori daca mai aveam cu cine, caci cercul meu social se redusese drastic pe perioada celor doi ani de stat in…izolare.

In iunie 2012 am decis sa devin freelancer-aveam deja contracte pe cont propriu, bani in cont pentru jumatate de an cel putin. Nu a fost totusi usor, desi partea financiara nu era un stres. 

Sa incetinesc ritmul, sa imi domolesc sangele, sa imi recalibrez asteptarile, sa imi dau voie sa stau, sa ma bucur, sa fiu, sa castig la fel sau mai mult in timp mai scurt, fara truda si sudoare, sa nu ma simt vinovata ca mi-e asa bine….munca, nu gluma. Nu radeti, a fost un proces lung de adaptare. 
Nu o munca exterioara, ci o munca cu convingerile mele, cu barierele mele interne. 

Pe blog sunt multe postari in arhiva care reflecta schimbarile prin care am trecut in anii aceia. 

Acestea au fost cele doua momente mari, de lupta cu mine, de greu. In iulie 2013, cand s-a nascut Miruna, am inteles cu advearat ca viata mea nu se va mai relua de unde am lasat-o, ca nu va mai fi niciodata la fel. 

Am topit ultimele rezistente si am savurat usorul, bucuria, maternitatea, freelancingul. Am castigat bani cu Miruna in brate, am creat brandul meu, focuspeinima.ro, am decis pe ce doresc sa ma concentrez si ce ma pasioneaza-comunicare (in limbile romana si germana) si psihologie pozitiva. 

"Statul acasa" m-a prins deci cumva cu temele facute. Am avut parte in prealabil de niste antrenamente severe, care mi-au prins bine acum. 

Mie, per ansamblu, mi s-a simplificat si imbunatatit mult viata de cand stau acasa. Da, este mai dificil putin sa lucrez online. Este mai solicitant sa asigur doua trei mese pe zi pentru copii (ei luau micul dejun si pranzul la scoala, doar cina si week-end-urile erau grija mea, adica floare la ureche, caci in week-end-uri rar mancam acasa). 

Mai ajuta si faptul ca toti patru suntem firi linistite, cooperante, adaptabile. In tot haosul din primele zile cu lectiile lor online, video-call-urile noastre, cumva am reusit sa ne intelegem si sa ne ajutam reciproc fara sa ne ranim vreodata. 
Eu masor starea de bine a copiilor mei in stralucirea ochisorilor lor, in nivelul de energie zilnica, in cat de des ii aud cantand cand se joaca, in intensitatea disputelor ori efervescenta rasetelor. Toate astea sunt prezente, asa ca eu sunt linistita. 

Acum, ca e clar de ce ma consider bine antrenata pentru perioada asta, sa revenim la intrebarea - cum ne vom schimba?

O intreaga planeta pe hold, anxietatea oamenilor in crestere, economia stopata sau incetinita, mii de morti si un sistem sanitar dat peste cap-sunt lucruri fara precedent. In plus, cartile cabaliste spun ca mai avem 200 de ani in care, daca nu ne intoarcem spre Dumnezeu si spre respectarea poruncilor, natura ne va da lovitura dupa lovitura. 
Hm, vom reusi ori ba? Ramane de vazut ce vom alege. 

namaste, spiritul meu recunoaste spiritul tau
noul salut in vremurile coronavirusului

Poate ca ar fi mai usor sa exploram ideea de schimbare structurat, pe subiecte: 

🦋 tehnologii, comunicarea -vedem deja ca jumatate de planeta aproape poate lucra remote online, de acasa. Tehnologia va cunoaste cu siguranta un salt calitativ urias, o dezvoltare accelerata de nevoi si vremuri. Comunicarea se adapteaza si ea-de la modul in care ne salutam, vezi fotos, pana la distanta sociala general acceptata ca fiind sanatoasa. 

🦋 igiena- in niciun secol nu s-a mai insistat atat pe acest capitol-igiena proprie, igiena spatiilor comune. 

🦋 sanatate mentala - anxietatea, depresia, tulburarile obsesiv-compulsive cred ca fac si  vor face mai multe victime ca niciodata. De ce? Pentru ca suntem total nepregatiti psihic pentru a face fata stresului si schimbarilor. 

🦋 mobilitate (ma gandesc aici la turism, dar si la modul in care e posibil sa se reconfigureze spatiile si arhitectura-vezi lifturi, sali de clasa, teatru, sedinta etc)

🦋 munca relevanta pentru noile vremuri (stiinta, tehnologie, medicina, servicii sunt doar cateva domenii la care ma gandesc ca fiind acum de maxim interes)

🦋 stres - relievers, nu imi vine in minte un termen bun-meditatia, tehnicile de relaxare si de eliberare a stresului, aromoterapia, mindfulness-ul, diverse terapii-sunt sigura ca in aceasta perioada toate au cunoscut un boom fara precedent si vor avea cu siguranta un trend ascedent. Si asta e de bine. 

Nu m-am gandit suficient la fiecare subiect in parte, inca adun date, citesc si urmaresc, incercand sa intrezaresc … nasterea unei noi ere.

Pe de alta parte, azi am citit ca orasul Wuhan a fost redeschis partial, oamenii au voie sa iasa afara. Cand se va intampla asta si in Europa si in America, presimt ca va urma big party. Ieri ascultam pe pagina Humanitas discursul incurajator al scriitoarei Care Santos care se incheia chiar cu aceste cuvinte- ne vom vedea afara si vom sarbatori. 

Poate nu in sensul clasic, dar cred ca unii dintre noi vor alege calatoriile, ca sa se simta vii din nou si sa se bucure din nou de libertate si de viata, altii vor regasi bucuria de a savura cultura si arta, concerte si festivaluri. Va creste deci, sunt destul de sigura, zona aceasta de entertainment. Apropo de calatorii, deja se intampla, vedeti aici. 

Apoi, mai exista doua aspecte la care ma gandesc : 

1) ceea ce este azi izolare fortata, pentru unii va deveni mai tarziu solitudine asumata, voluntara- un efect al anxietatii si al alienarii traite in aceste zile, care i-au prins fara nicio pregatire mentala prealabila. O frica de a iesi, de a vorbi, de a atinge care le va impacta vietile in moduri nebanuite acum.

As ucide sa strang pe cineva in brate acum, citeam recent cineva pe facebook. 

Nu pot fi estimate sechelele psihice ((solitudinea se resimte in corp la fel de dureros si apasator ca o imbolnavire fizica) si chiar si fizice.
Altcineva scria-fetita mea devine pamantie in obrajori, ce pot face daca nu am balcon pe care sa o scot? Aerisesc des, dar se pare ca nu e suficient, culoarea ei s-a schimbat. 

Sunt oameni pe care ii cunosc si ale caror strigate de ajutor m-au facut sa ma gandesc la cat de fragili si debili fizic si psihic vom iesi din asta.  

2) A doilea aspect la care ma gandesc este un aspect pozitiv, caci distantarea fizica a dus la o reconectare la alt nivel si un strans randurile admirabil. Toti am vazut italienii cantand in balcoane, artisti cunoscuti cantand din casele lor sau din balcoanele proprii (i-am ascultat pe Damian Draghici, Jose Carreras), politisti dansand pe strazi pentru oamenii izolati in casele lor. 
Am facut #scutpentruspitale, am donat mai des si mai multi ca niciodata pentru diverse cauze importante in aceasta perioada. 
S-au format grupuri de rugaciune la ore fixe, de meditatie, multi specialisti, eu inclusiv, am oferit gratuit expertiza noastra celor din jur. Am vazut de toate - de la consultanta legislativa ori contabila, pana la yoga si meditatii online, zumba sau fitness, spatii de ventilat emotiile negative si anxietatea, e-book-uri gratuite, zeci de reduceri importante etc. 

Toata aceasta solidaritate ne transforma intr-o mare inima. Impreuna. Niciodata nu a fost sensul acestui cuvant mai important si mai plin de miez ca acum.  

Cheia ca sa navigam cu bine prin aceste ape tulburi este acest Împreună. 

Una dintre poruncile biblice, intalnita in toate culturile este: iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. A fi in garantie reciproca, toti pentru unul, unul pentru toti, a intelege la un nivel mai profund ca niciodata cat de interconectati suntem, cat de dependenti unul de altul in tesatura vietii este marele plus al acestei perioade. 

Se naste poate o noua umanitate, mai apropiata de ceea ce cere Dumnezeu de la noi.

Mai sunt multe de spus, va las sa dezvoltati voi subiectele propuse, urmarind si analizand tendintele si potentialul fiecarei directii. 

Cu incredere in viata si in Dumnezeu.