In ultima săptămână am ascultat două prietene, mame de băieți. Unul este regizor, necăsătorit, celălalt tocmai a dat bac-ul. Ambele au spus, curios, independent una de alta, aceeași propozitie: nu are nicio ambiție. (el, fiul)
Am zâmbit cu tristețe. Nici eu nu am nicio ambiție pe care această lume să mi-o poată împlini. Nicio ambiție care să se plieze pe canoanele clasice care (încă) definesc succesul.
De peste zece ani, succesul pentru mine s-a reconfigurat.
Nu mai mă interesează cariera. Adulația publicului. Banii. Bunurile materiale. Notorietatea, popularitatea. Ajunge în preajma mea cine trebuie să ajungă.
Mă interesează acum doar viața trăită plenar în corp. Experiențele. Vreau să simt, să trăiesc mai mult în corp și în inimă decât în cap. Să mă simt liberă și vie.
Mă interesează să mențin strălucitoare steluțele din ochii copiilor mei.
Succes pentru mine este să iubesc si să mă simt iubită.
Să servesc când și acolo unde vrea Dumnezeu.
Succes pentru mine este să mă bucur de liniște, de tihnă, de pace, departe de tumultul lumii. Să lucrez cu mine, conștientizând faptul că orice progres al meu, orice rafinare a ființei mele interioare va avea efect în întreaga lume, pentru că suntem interconectați.
Succes înseamnă pentru mine să dispun de timp și de o stare de sănătate vibrantă.
Topesc în iubire orice ambiție.
De ce îi este astăzi foame omului? De iubire și de sens. (Nicolae Steinhardt)
Să (ne) iubim mai mult. Și să arătăm. Cu nimic altceva nu vom rămâne și nimic altceva nu ne va fi de mai mare folos.
Comentarii