Întreabă-mă

Multe am de povestit, vreau insa azi doar sa raspund scurt unor intrebari care vin repetat din partea oamenilor. 

Una dintre ele este: de ce studiez atata psihologie, daca eu sunt specializata in cursuri de comunicare? 

Recent am fost la o formare de trei zile cu o specialista din Israel in tehnici de gestionare a stresului si a traumei. Am invatat multe lucruri despre tehnicile proiective in lucrul cu stresul si trauma, dar, mai ales, am invatat ori doar mi-am reamintit, pe alocuri, cum sa comunic cu cineva aflat in dificultate. Ca sa raspund intrebarii: 

Inainte de orice, comunicarea este interactiune si ea nu poate fi conceputa in afara psihologiei. 

Exista "o logica a emotiilor", ca sa o citez pe Oana Pellea, exista resorturi psihologice care declanseaza un anume tip de comunicare….

Ne comunicam pe noi insine in primul rand si noi suntem povesti, cu structuri interioare complexe. 

Pentru a fi buni comunicatori, avem disperata nevoie de psihologie si de inteligenta emotionala. 

Imi permit sa va si rog:cand va alegeti furnizorul de training de comunicare, cautati un pic si aflati ce background educational are cel care livreaza. Sunt multi traineri pe piata, oameni abili, inteligenti social, buni vorbitori in public si înzestrați cu o memorie bună-retin citate, programe etc., dar nu au o minima intelegere a psihologiei umane, pentru ca nu au aprofundat…

Similar, am intalnit zeci de  psihoterapeuti care nu citesc beletristica, coplesiti probabil de literatura de specialitate. Tocmai beletristica din care pot invata atat de multe despre sufletul uman si meandrele lui, despre relatii si despre tot ce este omenesc-obiectul muncii lor. 

Nu as merge la un terapeut care nu citeste beletristica, nu pot avea incredere intr-un om cu mintea neexersata altfel decat in structurile rigide ale unor metode terapeutice. 

Am intalnit atat de multi psihologi si psihoterapeuti care nu citesc beletristica, incat chiar trebuie tras un semnal de alarma. 

Fara ea si fara cultura generala, dragilor, puteti invata cate metode terapeutice vreti si puteti bifa cate formari vreti. Nu veti reusi altceva decat constructia rigida a unei custi din care nu va mai poate scoate nimeni. Veti umbla cu patul lui Procust dupa voi, incercand sa potriviti clientul la metoda...

Dupa bunul obicei, ca sa vedeti intr-un mod placut cat de importanta este psihologia in comunicare, va recomand o carte. Se numeste Ce se intampla in iubire, de Alain de Botton. (cuvintele cu albastru sunt link-uri)

Alta intrebare care imi este adresata la fel de des este legata de rutina mea de ingrijire. Mi se spune adesea ca arat mai tanara decat varsta reala.

Nu tine de nimic din cele de mai sus. Ma preocupa, stiti bine, igiena emotionala si am grija sa fac dusuri interioare des. 

Sa iau pauza si sa imi reincarc bateriile cand incep sa ma simt coplesita  de lista cu lucruri de facut si nefericita in propria viata. 

Oboseala, deshidratarea, starea aceea de alerta si haituiala se vad pe chip in cel mai nefericit mod. Ne imbatranesc, ne uratesc. Caut sa fiu atenta la mine, la corpul meu, la busola interioara, caut echilibrul si alternez greul cu usorul, activitatea intensa cu perioade de relaxare. Caut sa fiu buna cu mine. 

Nu am o viata mai boema ori mai nu stiu cum decat majoritatea, sunt doar mai atenta la panta pe care refuz sa alunec.

Poate la altele functioneaza cremele sau mersul la spa. 

La mine doar lumina interioara imi mai sterge din anii de pe chip, doar simplitatea si modul in care caut frumosul si bucuria in viata de zi cu zi. Atat. Ce inseamna pe scurt asta? 

Simplu spus-cunoastere de sine. 

Daca este ceva ce ati vrea sa va povestesc mai pe indelete, lasati un mesaj aici si ma ocup . M-as bucura sa fiu de folos cuiva.