Întrebări bune


Îți las aici trei întrebări care mă încântă, mă deschid, mă inspiră, mă mișcă. Sper să aibă același efect și asupra ta. 


Ce ai face dacă ai avea încredere? 

Citește, repetă această întrebare pe parcursul zilei…lasă răspunsurile să vină la suprafață. Răspunde la această întrebare prin acțiuni. Mult succes!


În ce aspect al vieții tale ai putea aplica, începând de acum, fake it, till make it?

Potrivește în tine emoțiile vizualizează și începe. Fake it, till you make it! Succes!


Cum vrei să arate o zi din viața ta de acum în trei ani? (sau un an, sau cinci)

Inspirație găsești în acest articol scris de mine prin 2016 si în acest podcast

Cu ce bariere te lupți? Cât de greu este să-ți imaginezi? e doar un exercițiu de imaginație, feel free, îți șoptesc eu șireată. Cât de greu este să-ți dai voie? Cât de greu este să te plasezi în viitor? Cum se simte? Dă-ți voie. Visează cu ochii deschiși Inspirație poți găsi și în cartea lui Neville Goddard, Opere complete. 

Comentarii

Anonim a spus…
Un citat din cartea lui Joe Dispenza, „Antreneaza-ti creierul!”, apropo de ultima întrebare:

"Va aduceti aminte cum e cand ne indragostim prima data […] si ne vine sa sarim peste munti doar ca sa-l sau s-o vedem din nou? Niciun alt program anterior nu e la fel de important si nu ne impiedica, niciun conflict nu ne sta in cale, nicio dificultate nu intampinam ca sa-i facem loc acestei iubiri in viata noastra. Asa ar trebui sa se desfasoare si procesul de exersare mentala a acestei noi viziuni de sine. Trebuie sa iubim aceasta viziune, sa ne indragostim de ea, sa nu ne mai saturam de ea, sa nu ne plictisim vreodata de acest concept de sine. Suntem cu totii in devenire. Ar trebui sa simtim mereu ca vrem sa fim alaturi de si in contact cu acest nou concept. Trebuie sa ne atasam de un model de gandire care sa ne inspire, sa ne revigoreze si sa ne vindece neincetat. La urma urmei, producerea de noi conexiuni sinaptice este un proces de creatie, plin de bucurie. […]
Cand obiectul afectiunii noastre ne pare incarnarea idealizata a tot ce este pur si adevarat, aceasta este viziunea de care avem nevoie si pentru noul nostru eu. […] Ce altceva decat un ideal ne poate motiva sa dedicam orele necesare activitatii de reflectie si meditatie asupra unui lucru, oricare ar fi el? […]
Cred cu convingere ca, daca tot vom dedica niste timp exersarii unui nou ideal in lobul frontal, astfel incat ideea sa devina mai reala pentru noi decat insusi mediul, imaginea pe care o pastram ar trebui sa se ridice cu totul la inaltimea celei mai evoluate versiuni a ceea ce suntem sau ne putem aminti ca am fost vreodata – indiferent daca vrem sa manifestam un concept mai evoluat de rabdare, hotarare, sanatate sau recunostinta. […]
A te devota unui concept despre „sine” pe care nu l-ai trait inseamna a nu dispune de o componenta emotionala anterioara, asociata acestuia (sa nu uitam ca toate amintirile sunt asociate cu o emotie).

Din aceasta cauza, singura emotie pe care o putem atasa noii viziuni este devotamentul si iubirea noastra. S-o mai spun o data: daca de la bun inceput iubim conceptul noului sine, devotamentul este singura emotie pe care i-o putem asocia, pentru ca inca nu avem nicio experienta cu acest nou sine. Experientele respective urmeaza si reprezinta o parte importanta in evolutia creierului la cel mai inalt nivel posibil. Efectul secundar al acestui proces creator este bucuria."