poate nu pentru binele meu imediat, dar sigur pentru sufletul meu pe termen lung.
Suntem parcă mai derutați ca niciodată, mai confuzi, mai prinși în trecătoarele iluzii ale lumii exterioare…mai deconectați de Divin și de noi înșine.
Eu însămi resimt forța de atracție a lumii exterioare sporită, parcă și-a accelerat rotațiile, amețindu-mă uneori. Revin mereu cu fermitate și blândețe în centrul meu. În spațiul meu de putere și liniște, unde sălășluiește acel ceva din mine înțelept, plin de compasiune, tolerant, cel care îmi reamintește mereu și mereu să am încredere în Viață și în Planul Divin. Viața aici este scurtă, o călătorie cât o clipire de ochi.
"m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa" (Pavel in Filipeni 4:11)
Din acceptare primesc multă energie vitală. Acceptare, credința că nu există nimeni și nimic în afară de El. Orice mi-ar fi dat să trăiesc, accept. Oricât de amară cupa, o beau până la capăt. Sărut nuiaua. Caut să corectez în mine ceea ce este de corectat. Îl văd în spatele a orice experimentez, în spatele oricărei ființe cu care interacționez și asta mi-a simplificat mult viața.
Toată Lumina, Gloria și Abundența sunt aici dintotdeauna. Ochii mei încă nu sunt limpeziți pe deplin pentru a le putea vedea. Uneori întrezăresc, văd flash-uri din această realitate pentru care și spre care ne slefuim și îndreptăm toți. Le rețin în memorie, le retrăiesc, mă agăț de ele. Mici gustări de Bine și Bun.
Din visatul cu ochii deschiși primesc multă energie vitală. Visăm prea puțin. Credem prea puțin, doar la suprafață, nefăcând din credința noastră trăire autentică.
Nu știu unde am citit recent- dacă ești îngrijorat că arde casa ta, atunci ea probabil nu arde. Căci dacă ar arde cu adevărat, atunci nu ai mai avea timp de îngrijorare, ai acționa! Ai fi alert, ai alerga de colo colo, invadat de adrenalină. Ai trezi vecinii, ai căra apă.
Mă joc cu aparentă seriozitate jocul vieții. Respect regulile. Uneori fac spume la suprafață, părând că mă consum. Spuma-se topește ușor. Nimic consistent. Face parte din joc, ca el să pară cât mai autentic. În realitate, nu uit niciodată că este doar un joc. Sunt curioasă mereu de ceea ce urmează. Pasionată, nu doar curioasă de drumul și oamenii care apar. Co-creez minut de minut și găsesc fascinantă aceasta călătorie.
Caut mereu să mă interoghez-din frică sau din iubire aleg? Mă onorez sau mă umilesc? Sunt regină sau cerșetoare?
"Sentimentele de dragoste si compasiune influenteaza armonia inimii, iar accelerararea acestora ne modifica ADN-ul. De fiecare data cand actionati din inima, mai degraba decat din frica, contribuiti la evolutia umanitatii si la vindecarea Mamei Pamant. Deschideti-va inima acelei realitati in care dragostea este raspunsul!" (Francene Hart, în Geometria sacră)
Sunt responsabilă de amprenta mea în lume. Sunt responsabilă pentru ceea ce pun în copiii mei și pentru ceea ce ofer lumii, prin ei.
Sunt responsabilă pentru evoluția și rafinarea mea. Acestea din urmă impactează pe deplin pe primele două de mai sus….
Nu trebuie să facem nimic altceva, decât să ne sporim Lumina interioară, pentru a deveni asemenea Lui-dăruitori. Să facem trecerea de la simpli primitori și consumatori, la dăruitori. La cei care dăruiesc fără așteptări, care sporesc Binele, Iubirea și Lumina, făcând din lumea noastră, Raiul. Un loc în care este destul pentru toți. Un loc în care simțim conexiunea dintre noi. Un loc în care evoluăm împreună.
Nu vă pierdeți credința. Lumea noastră se transformă. Să ne găsim bucuria și inspirația în acceptare și curgere. În binele clipei, al momentului Aici și Acum. În încredere în puterea lui Dumnezeu.
Te invit să găsești inspirație și putere și aici.
Comentarii