"Toata structura vietii noastre are la baza credinta care ne-a fost inoculata inca din copilarie, si anume, ca fara recunoastere, suntem nimeni, suntem lipsiti de valoare. Nu munca e importanta, ci recunoasterea. Asta rastoarna lucrurile cu susul in jos. Munca trebuie sa fie importanta, o bucurie prin ea insasi. Trebuie sa muncesti, nu ca sa fii recunoscut, ci pentru ca iti face placere sa fii creator. Trebuie sa iubesti munca de dragul ei.
Asa trebuie privite lucrurile-muncesti daca iti place sa muncesti. Nu cauta recunoastere; daca ea vine, foarte bine ; daca nu vine, nu te gandi la ea. Implinirea ta trebuie sa fie munca in sine. Daca fiecare om ar invata arta de a-si iubi munca, indiferent care e ea, daca ar face-o cu placere, fara sa urmareasca recunoastere, am avea o lume mult mai frumoasa, o lume in care ar exista doar sarbatoare.
Insa asa stau lucrurile, dorinta de recunoastere face ca nimeni sa nu munceasca in tihna, linistit, facand cu placere ceea ce face.
Iar viata e alcatuita din lucruri marunte pentru care nu se dau premii si titluri, care sa reflecte recunoasterea. "
Citeste si viata ta ce sens are si fa tot ce poti.
(Fragment din Osho, Creativitatea-descatusarea fortelor interioare)
Asa trebuie privite lucrurile-muncesti daca iti place sa muncesti. Nu cauta recunoastere; daca ea vine, foarte bine ; daca nu vine, nu te gandi la ea. Implinirea ta trebuie sa fie munca in sine. Daca fiecare om ar invata arta de a-si iubi munca, indiferent care e ea, daca ar face-o cu placere, fara sa urmareasca recunoastere, am avea o lume mult mai frumoasa, o lume in care ar exista doar sarbatoare.
Insa asa stau lucrurile, dorinta de recunoastere face ca nimeni sa nu munceasca in tihna, linistit, facand cu placere ceea ce face.
Iar viata e alcatuita din lucruri marunte pentru care nu se dau premii si titluri, care sa reflecte recunoasterea. "
Citeste si viata ta ce sens are si fa tot ce poti.
(Fragment din Osho, Creativitatea-descatusarea fortelor interioare)
Comentarii
Dreptate are si Demaio.
Fiindca si la munca si in familie se practica "punerea piciorului pe grumaz" :)
Orice om poate fi creativ atunci cand se simte liber, iar asta se manifesta prin puterea fiecaruia de a alege sa fie liberi.
Pe curand,poate!
@Gabi: da, Osho m-a surprins cu textul asta, m-a facut sa ma gandesc la cum am fost crescuti, eu si fratii mei. Intotdeauna ni s-a incurajat spiritul competitiv, intotdeauna ne-au comparat cu un copil sau altul...Cel mai des am auzit in casa ca pot mai mult, ca doar altii n-au patru maini si doua capete...Nu regret ca am crescut asa, ma intreb doar cum ar fi fost sa savuram cu totii momentele prezente in care faceam ce faceam, fara sa fim atat de incordati si cu gandul la viitor..
@Anonim: Sa ne inveti si pe noi cate ceva despre conduita ta, cine stie, poate da rezultate si la noi. Bine, viata mea la birou nu e complicata, desi cu totii suntem caractere puternice. Ne leaga si o prietenie frumoasa, asa ca reusim sa trecem peste diverse. Cu toate astea, sunt curioasa ce "strategie de supravietuire" ai adoptat. Nu m-am mai gandit pana acum ca oamenii adopta constient, intentionat, un stil de functionare la serviciu!
Pe curand,poate!
Esti un om liber! Pana la prima "incatusare" :)
@Elena-nu stiu ce sa spun...poate e alt mod de a cere atentie...Suntem competitivi, cred, ereditar pana la un punct, e necesar sa fim asa, ca sa ne asiguram supravietuirea, insa....de aici pana la competitia zilnica, neintrerupta..
@Ella: Macar la nivel teoretic, inteleg ca suntem cu totii scantei de lumina, pretiosi si valorosi, in sine, fara efort. Imi reamintesc iar si iar, aproape zilnic, iar cand ma uit la oameni, imi spun ca sunt Eu in alta forma. Cum se numeste cartea? Nu am mai citit in ultima vreme, mi-e dor de o carte buna, mi-a revenit apetitul pentru lectura.
ma refeream la incatusarea emotionala :)
Se intampla in viata sa te atasezi emotional pentru faptul ca ai o groaza de amintiri frumoase si urate in comun cu alti oameni. Si, desi mintea si ratiunea percep ca ti-ar fi mai bine in alt loc (fie ca e vorba de loc de munca sau loc de trait), altceva din interiorul tau, pe care unii il denumesc suflet, iti dicteaza ca nu te poti rupe de acel mediu. Asa percep eu incatusarea. Atunci cand emotiile si starea spirituala nu te lasa sa deliberezi rational.
Intra un pic pe Wikipedia :)
Si pentruca viata nu ne asteapta sa ne acomodam in situatia perfecta, va trebui sa facem ceva bun din ce avem...munca in sine poate deveni mai placuta daca relatiile cu colegii sint bune...iar daca avem o pozitie de unde putem face schimbari, aia e si mai bine. Uneori nu putem schimba nici jobul care il avem si nici oamenii cu care muncim...dar putem sa schimbam atitudinea pe care o avem
Cei care au purtat catuse spun ca , din ce te misti si vrei sa scapi de ele dintr-aia se string mai tare pe mina pina ajung sa te raneasca...
Asta e doar o parere...si eu inca nu l-am citit pe individul de care vorbiti, ci doar am supravietuit unor locuri de munca ...imposibile in care singurul lucru ce-l puteam schimba era ...atitudinea mea.
Imi este greu sa gandesc pozitiv cand sunt obosita sau bolnava, fara energie. De asta, de ex., seara, cand suntem mai obositi, gandurile sunt mai sumbre, insa dimineata suntem din nou mai optimisti si mai increzatori..
psihologie si sanatate