Foc sub gheață. Sau de unde vine zenul meu



Obișnuiam să îmi țin respirația în copilărie, ca să economisesc viața. Bunica mea îmi spusese că omul moare când i se termină numărul de respirații alocat. Nimeni nu știa câte are, dar chiar și așa, dedusesem eu, poți economisi din ele, mai ales atunci când nu faci nimic important și stai degeaba. Nu voiam să ajung la capătul lor, așa, din senin, fără să fi trăit. Cea mai bună cale era deci prevenția :-))

Așa se face că am început să explorez și să mă joc cu respirația de la o vârstă fragedă. Eram ocupată și total captivată cu procesul acesta zilnic, minute lungi legate. Respiram lent, lent, încetinind gândurile….respiram apoi adânc o dată și îmi țineam respirația cât puteam eu de mult. Implicam uneori și alți copii în acest antrenament, dar ei renunțau repede. Mie mi se părea amețitor de frumos, mă desprindeam greu de jocul acesta ca să fac altceva, în timp ce ei păreau că suferă. 

Am folosit apoi respirația conștientă în multe momente- ca să mă calmez, să îmi domolesc anxietatea, să îmi sporesc puterea personală, să diminuez durerea, să adorm, să îmi răcesc mâinile la comandă (una dintre super puterile mele), să controlez frica, să îmi fac vocea clară, auzită atunci când vorbesc în sala de curs, să mă relaxez și să suport apa rece cu care închei fiecare duș. 

Am experimentat multe tipuri de respirație, pentru că am fost la tot felul de cursuri-tantralife, de exemplu. Pentru că urc pe munte și grija mea cea mai mare este să îmi dozez efortul cu ajutorul respirației. Știu să spun cam ce simte un om doar urmărindu-i puțin respirația. Cunoașterea aceasta îmi este de real ajutor mai ales în relația cu copiii mei-recunosc frica ori durerea reală înainte de a fi exprimate în alte moduri, ceea ce mă ajută să reacționez mai repede și cu mai multă empatie. 

Mi se spune adesea că las impresia unui om zen. Nu sunt zen, mai pierd controlul și mă pierd pe mine de mine frecvent. Ce mă readuce înapoi la centru este fix respirația conștientă care mă ajută să combin pacea cu puterea personală. Foc sub gheață, mi-a zis recent un amic pasionat de astrologie :-)) M-a întrebat în ce zi sunt născută (27 iunie, nu e niciun secret) și apoi a conchis- trandafir, în zodiacul florilor (deloc funny, suport greu mirosul trandafirilor), foc sub gheață. Nu e ușor cu tine (n-am aflat încă de ce. Că nu e ușor știu deja, dar ce din mine face să fie așa greu?). În fine, nu contează așa mult, dar am reținut expresia asta cu foc sub gheață pentru că la asta mă duce cu gândul combinația de pace interioară cu puterea personală. 

Este ceva ce știu că se simte la propriu: oamenii se raportează cu respect, unii cu fascinație, alții cu admirație, altora le aprinde dorința de a se dezvolta. 

Atunci când oamenii respiră împreună, conectarea dintre ei este profundă, la alt nivel-tind să gândească la fel, să reacționeze la fel, în același timp. Dacă respirăm cu cei pe care îi iubim sau cu care lucrăm, ne vom da energie unii altora, întărind legăturile dintre noi și sporind apropierea. This is love, zice un personaj într-un serial pe care îl urmăresc pe Netflix. Intr-un episod din Scorpion- un serial despre o echipă formată din genii inadaptate emoțional, dar care rezolva diverse probleme, un el și o ea respiră împreună sub un strat de zăpadă la polul nord. Se aude, atunci când sunt căutați, o singură inimă, o singura respirație. This is love. Așa cred și eu. 

Până vom respira toți în aceeași manieră, ca o singură ființă, love ar fi să învățăm mai multe despre cât de minunată este respirația noastră și câte poate face pentru noi. Câtă energie ne poate infuza, sporindu-ne starea de bine și creativitatea, cât de eficient ne putem gestiona emoțiile, comportamentul, postura și per total, calitatea vieții. Când respirăm superficial, ne confruntăm cu oboseala cronică, dar și cu:


Am mai scris despre respirație aici și aici, iar în cursul Trupul meu, puterea mea i-am dedicat un modul întreg. 

Recomand cartea Respiră pur și simplu, de Dan Brule, cursurile de tantra cu Kiran si Jivan, metoda Wim Hof cu Stefan Chihaia, invitatul meu la întâlnirea de pe 1 septembrie, cursurile online și meditațiile cu Stig Avall Severinsen. 

Practică și experimentează cu ❤️
  Un tu mai bun înseamnă o lume mai bună, pentru că toate sunt interconectate. 



Comentarii