Baietelul meu are 9 ani. Incepe clasa a treia. In vara, la aniversarea lui, ma uitam la el si ma intrebam cand au trecut noua ani. Am clipit si iata-ma cu un fiu mare. Voi mai clipi o data si inca noua vor zbura si el va fi gata sa isi ia zborul.
Asculta atent zilele trecute - ii povesteam cum in adolescenta va zbura, va face raiduri si va reveni acasa. Apoi va zbura definitiv si acasa va veni din cand in cand….E inca mic, ii este greu sa creada ca asa se vor intampla lucrurile….
Trec repede anii. Atentia ne este arestata de milioane de lucruri mici si mari dupa care alergam zi de zi, de multe ori fara sa ne uitam in interior ori fara sa ne vedem cu adevarat copiii. Cine sunt ei, ce au de spus, ce trairi au.
De cand am copii, timpul trece mai repede.
Imi pastrez vie in suflet credinta ca tot ce va conta in final va fi ceea ce am facut pentru altii, nu pentru sine. Ca parinte, am sansa sa ii servesc pe ei. Sa le fiu ghid, life coach, cum ma alint eu uneori, liniste, sursa de putere si bucurie, inspiratie.
Imi reinnoiesc deci promisiunea ca voi cauta mereu sa fiu prezenta pentru ei. Sa le facilitez trairea unor experiente noi. Ca ii voi face zilnic sa rada in hohote. Ca ii voi vedea cu adevarat. Ca voi fi acolo pentru ei cand se vor simti tristi sau confuzi. Ca voi avea mereu bratele deschise si ei vor putea sta cat vor vrea. Ca ii voi ajuta sa gaseasca raspunsuri satisfacatoare la intrebarile lor. Ca voi avea rabdare, multa rabdare si intelegere si ii voi trata ca pe niste musafiri. (vezi Haim Ginott) Ca le voi vorbi des despre recunostinta, despre ceea ce ma face vulnerabila si despre viitor. Ca le voi spune povesti care sa ii ajute sa proceseze informatii. Ca ii voi invita sa mi se alature cand fac yoga, in speranta ca vor continua si fara mine cand vor creste.
Copiii invata si fac ceea ce traiesc si ceea ce vad. Imi reinnoiesc promisiunea ca voi fi atenta la mine, la cine si ce sunt in exterior.
Sunt recunoscatoare pentru armonia si compatibilitatea dintre noi, pentru cat de usoare si fluide sunt toate cand suntem impreuna. Sunt recunoscatoare ca am sansa sa joc rolul de mama.
Este o responsabilitate atat de plina de sensuri, de vindecatoare, de frumoasa!
Te invit sa citesti si despre cum am topit in iubire fierbinte orice ambitie. Mai las aici si lectiile invatate din cartea Scanteia, de Kristine Barnett.
Daca vrei sa ne vezi mai des, te invit pe Instagram.
Comentarii