Intotdeauna cand mi-a fost greu, m-am uitat in jos, nu in sus, vorba lui Dem Radulescu. La ce putea fi si mai rau, la cum altora le e si mai greu. Asta m-a ajutat mereu sa fac fata oricarei situatii pana acum si sa mai fiu si recunoscatoare pe deasupra. Suferinta mea a palit mereu in comparatie cu suferinta altora.
Car plasa asta grea de la Mega Image? Dar femeile masai despre care am citit in cartea Indragostita de un masai, de Corinne Hofmann, cum isi cara ele apa de la km distanta zilnic, sub un soare nemilos? Ma doare ceva? Ce bine ca am analgezice si pot indura durerea in confortul casei mele sau a unei clinici. Si tot asa.
Bunicul meu matern a evadat din Siberia. Mi-a povestit cand eram foarte mica cat de greu a fost. Ce frica si ce foame cumplita a indurat. Mi-a spus ca si-a supt cureaua de la pantaloni ca sa reziste, ca facea pipi in palme sa isi incalzeasca putin mainile. Ca s-a strecurat nopti in sir pe ascuns, indepartandu-se clipa de clipa de lagar, ca sa ajunga acasa la bunica mea si la copiii lor. Si probabil in timpul acesta a ajutat si alti oameni. Supranumele lui era Medicul. Pe mine, cand ma intreba lumea in sat a cui sunt, spuneam: a lui tataie medicul. Si toată lumea stia cine este.
De la ceilalti bunici ai mei stiu povesti din tineretea lor, cand se murea de tifos. 15 pe zi mureau in sat de tifos. Din 7 copii ai unei femei, traiau si ajungeau adulti poate doi. Nu era mancare, nu erau oameni care sa ii invete sa aiba grija de ei. Si viata a mers inainte.
Nu exista nimeni in afara de EL. Nimic nu este fara voia Lui si niciun suflet nu paraseste planul acesta fara sa fie chemat Acasa. Si atunci de ce atata frica?
Nu suntem in armonie cu natura, nu suntem in daruire fata de aproapele nostru, relatia noastra este... complicata. De aici si nevoia de corectie, de ingenunchere la care ne obliga Natura.
Poate ca este un dar ascuns in tot necazul, o sansa care ni se da spre constientizare a egoismului si micimii noastre distructive. Poate acum vom intelege forta lui împreună, a comunității, a unității. Nimeni nu va răzbi și nu se va salva singur.
"Cu 3500 de ani în urmă, în Babilonul antic, Avraam, fondatorul tuturor religiilor, a revelat scopul evoluției umane: armonizarea tuturor cu Natura (Creator – Elokim a cărui valoare numerică în Ghematrie este identică cu cuvântul Teva/Natură).
….Omenirea se confruntă cu provocarea modificării naturii noastre ego-centriste și înlocuirea ei cu o natură autentică, altruistă adică, obținerea condiției iubirii aproapelui ca pe sine însuși. " (fragment dintr-o conferinta de presa sustinuta de dr Michael Laitman in 11/03/2015)
Avem atatea de facut. Atatea lumi de explorat, atatea descoperiri de facut, atata bucurie in relatiile noastre de trait din plin. Ne-am pierdut timpul cu nimicuri egoiste, cu uitat peste gard la vecin si alergat sa atingem si noi si aia si aia si ailalta. Crezand, desigur, ca suntem in control. Nu suntem. Nu sunt diferita, constientizez toate astea cu mica parte din fiinta mea si caut sa inteleg mai bine, mai clar.
Sper doar ca miile de vieti care deja se sacrifică ca noi sa învățăm lecția asta să nu fie in zadar, sper ca noi sa renastem mai vii si mai curati dupa aceasta pandemie. Ma tem de regres, ma tem de nestiinta si de lipsa de credinta.
Va las mai jos cateva carti pe care, de cand le-am lasat sa imi intre in suflet, m-am sprijinit mult de-a lungul timpului.
1. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii
2. Alice Voinescu, Jurnal , 2 volume
3. Lena Constante, Evadarea tacuta si Evadarea imposibila. De la aceasta femeie incredibila am mantra - fericirea ca act de rezistenta. Sigur, nu asa ar trebui sa fie fericirea, dar cand imprejurarile sunt vitrege, ea imi pare eliberatoare. Si de la ea am inteles, de asemenea, ce inseamna sa evadezi in linistea mintii tale, in spatiul interior. Cat de multe putem indura! Nu avem noi idee.
4. Victor Frankl, Omul in cautarea sensului vietii.
5. Dr Edith Eva Eger, Alegerea
6. Sylvain Tesson, căci cartile lui ne invata despre singuratatea asumata, despre echilibru interior suficient incat sa poti trai cu tine, singur, luni de zile, izolat.
7. Ann Voskamp, pentru dialogul interior atat de hranitor, pentru cum m-a invatat sa ma deprind, prin exercitiu, cu recunostinta, cu eucharistia.
E vital sa invatam de la acesti oameni. E vital sa avem grija la dialogul nostru interior. E vital sa fi atenti la ce intentii si ganduri punem in inconstientul colectiv. E vital sa ne pastram echilibrul interior. E vital sa avem speranta, sa nu cadem, sa nu disperam. E vital sa ii sprijinim pe cei mai slabi dintre noi, cu tot ceea ce au nevoie. E vital sa ne schimbam mindset-ul. E vital sa ne cultivam linistea, sa evadam in spatii luminoase, intinse. E vital sa facem ordine in dezordine, sa simtim ca avem control asupra unor aspecte. E vital sa ne hranim cu bucurie, cu frumos, cu bine. Mult bine, caci uratul si groaza se vor intinde ca o plaga. E vital sa luminam cu toata puterea si asta sa ne fie misiune. E vital sa ne rugam cu credinta deasupra ratiunii. E vital sa ramanem impreuna, sa ne inspiram reciproc. E vital sa respiram constient, sa diminuam anxietatea si temerile. Suntem impreuna in povestea asta.
Comentarii