 |
| foto: Graham Riddel, Tweed Valley, Scoţia |
Ce vremuri traim, este? Ce ati spune despre ele? Surprinzatoare? Pline de anxietate? Istorice? Noi?
Nici cand ma uitam la filme cu mesaje apocaliptice nu imi imaginam ca un scenariu de genul celui pe care il traim noi zilele astea va fi posibil vreodata in timpul vietii mele.
Dar el este posibil si tocmai il traim. Si inca nu e rau, sunt convinsa ca se poate infinit mai rau.
Cine vom fi, ce vom face dupa ce trece criza asta, nu imi pot inca imagina. Cat va dura? Spre ce ne conduce?
Suntem la o rascruce interioara, intr-un punct in care suntem impinsi de la spate, dar nu stim limpede acum spre ce. Nu vom mai fi aceeasi, oricat ar dura criza asta.
Respirand adanc, caut sa ma relaxez, sa ma abandonez vietii, sa am incredere ca orice ar veni, e spre binele sufletului meu. Ma pierd uneori, ca ieri de ex, cand am si plans, coplesita de insecuritatea legata de bani si job si de dorul de a iesi din casa. Nu am multe de facut - respir, ascult muzica, permit emotiilor sa ma inunde, plang, ma descarc si astept (fac pluta, asa zic eu cand ma las sa simt asteptand sa treaca valul)
Anxietatea este strans corelata cu nevoia interna de control-ori viata ne-a dovedit mereu ca nu am detinut si nu detinem controlul vreodata. Recent am citit despre o femeie care isi planificase de timpuriu viata si reusise sa atinga tot ceea ce isi propusese. Apoi fiica ei a murit si a invatat in cel mai dur mod ca nu detine de fapt controlul…
Nu am detinut si nu detinem controlul, suntem interconectati, mergem cu valul, oricat de mult ne place ori nu. Ce ne ajuta este sa ramanem centrati, in spatiul nostru interior si sa avem grija ce energie, ganduri si intentii punem in inconstientul colectiv. De lumea noastra interioara depinde realitatea noastra, a tuturor. Asa ca e bine sa facem, de ex., exercitiul de imaginatie sugerat de papa Francisc, pentru ca in acest mod punem in subconstientul colectiv imagini ale normalitatii. Acea normalitate care se indeparteaza acum de noi cu fiecare clipa petrecuta in casa….
Papa Francisc (13.03.2020) :
“ In seara aceasta, înainte de culcare, gândiți-vă la când o să ne întoarcem din nou pe străzi, la când ne vom putea îmbrățișa din nou, la momentul în care făcând cumpărăturile împreună ni se va părea o sărbătoare!
Să ne gândim la când ne vom întoarce în cafenele, la pălăvrăgelile noastre, la selfie-urile laolaltă.
Să ne gândim când totul va fi doar amintire, dar normalitatea ni se va părea un dar neașteptat și minunat!
Vom iubi tot ce până acum ni se părea banal.
Fiecare secundă ne va fi fără preț!
Înotatul în mare, asfințitul soarelui, răsăritul, toasturile, râsetele…
Vom râde din nou împreună.
Fiți tari și aveți curaj!"
Nu stiu daca ati apucat sa va ganditi si la lucrurile bune, pozitive pe care aceasta situatie le aduce in vietile noastre. Cititi.
“CARANTINĂ
Da, există frică.
Da, există izolare.
Da, există cumpărături din panică.
Da, există boală.
Da, există chiar moarte.
Dar,
Se spune că în Wuhan, după atâția ani de zgomot
Poți auzi din nou păsările.
Se spune că după doar câteva săptămâni de liniște
Cerul nu mai este gros de-atâta fum
Ci albastru și gri și clar.
Se spune că pe străzile din Assisi
Oameni-și cântă unii altora
dintr-o parte în alta a străzilor pustii,
ținând ferestrele deschise
pentru ca cei care sunt singuri
să poată auzi în jurul lor sunetele familiei.
Se spune că un hotel din vestul Irlandei
oferă mese și livrări gratuite celor carantinați la domiciliu.
Astăzi, o tânără pe care o cunosc
este ocupată să răspândească fluturași cu numărul ei de telefon
prin cartier
Pentru ca bătrânii să aibă pe cineva pe care să-l/s-o sune.
Astăzi, biserici, sinagogi, moschei și temple
se pregătesc să întâmpine
și să adăpostească persoanele fără adăpost, bolnavii, pe cei obosiți.
În toată lumea oamenii încetinesc și reflectă
În toată lumea oamenii își privesc vecinii într-un fel nou
În toată lumea oamenii se trezesc la o nouă realitate
La cât de măreți suntem cu adevărat.
La cât de putin control avem.
La ceea ce contează cu adevărat.
La iubire.
Așadar ne rugăm și ne aducem aminte că
Da, există frică.
Dar nu trebuie să existe ură.
Da, există izolare.
Dar nu trebuie să existe singurătate.
Da, există cumpărături din panică.
Dar nu trebuie să existe răutate.
Da, există boală.
Dar nu trebuie să fie o boală a sufletului.
Da, există chiar și moarte.
Dar întotdeauna poate exista o renaștere a iubirii.
Trezește-te la alegerile pe care le faci despre cum să trăiești acum.
Astăzi, respiră.
Ascultă, dincolo de fabrica de zgomote ale panicii tale
Păsările cântă din nou
Cerul se limpezește,
Primăvara vine,
Și suntem întotdeauna îmbrățișați de Iubire.
Deschide ferestrele sufletului tău
Și, deși e posibil să nu poți
să ajungi dincolo de strada pustie,
Cântă.
💜💜💜
~ Fr. Richard Hendrick”
Comentarii