Cui îi e teamă de menopauză?

Mie, puțin. Risipesc teama, învățând despre, ținând cont de sfaturile altor femei aflate deja în această etapă, respirând adânc, ca reamintire să mă las să curg cu viața și să accept cu zâmbet senin tot ceea ce îmi este hărăzit. 

Acum câteva luni, am mers la un control ginecologic. Toate bune, până când la eco, doamna doctor remarcă că rezerva mea ovariană este pe sfârsite. Cam 4-5 ani, maxim si gata, veți intra la menopauză, mi-a zis ea. Meno ce? Mi se părea ireal că discutăm despre menopauza mea. Ireal, pentru că nu venisem pentru asta și, mai ales, pentru că aveam impresia că este ceva asociat cu vârsta înaintată (wait, nu mai sunt chiar tânără, împlinesc 45 de ani la vară, șoc și groază), că e ceva departe de mine, dar depaaarte, mai am timp să citesc, să mă documentez….Hm, se pare că mai am puțini ani să mă pregătesc, astfel încât trecerea să fie lină, fără o bună parte dintre manifestările neplăcute, care necăjesc atâtea femei pe glob: bufeuri, depresie, îngrășare etc. (de astea îmi este mie cel mai teamă). 

"Femeile au un numar presetat de ovocite încă din viața intrauterină și nu produc alte ovocite in timpul vietii. In luna a 5-a din viata intrauterina avem aproximativ 4 milioane de ovocite, iar la naștere mai avem aproximativ 2 milioane. 

De-a lungul vietii numărul de ovocite scade și moartea lor este un proces ireversibil nelegat de stilul de viata, de numarul de ovulatii, de sarcini, de contraceptive. Inainte de pubertate in fiecare luna mor aproximativ 11000 de ovocite, iar la instalarea menstrelor mai avem 300-400 de mii ramase. 

De aici înainte, 1000 de ovocite mor lunar. Scăderea numărului și calității ovocitelor este constantă până aproape de 30 de ani, apoi scăderea devine accelerată." (sursa aici)

Îmi doresc să învăț despre această etapă de la femei înțelepte, conștiente aflate deja în plin proces. Cum a fost pentru ele, ce a funcționat, ce putem face să ne fie mai ușor, mai lin, cum putem sărbători în interiorul nostru trecerea la această nouă etapă din viața noastră? Îmi imaginez că nu sunt singura dornică să afle mai multe, așa că am rugat-o pe Gabriela Bivolaru (53 de ani), să ne povestească despre experiența sa. 

Multumesc, Gabriela, pentru efort, energie investită și generozitate!

  

Mulțumesc Andreei pentru invitație!

Este un articol ce se vrea o continuare a unei postări de acum vreo 9 luni, pe care o puteți citi aici  

Feminitatea și parcursul nostru ca monade întrupate ca femei va fi un subiect pe care îl voi dezvolta mai mult pe site-ul MihailșiGabriela, atât în secțiunea "Arta atingerii", cât și în cea numită "Călător între Lumi". 

Feminitatea, să fii bine cu Ea, corpul tău fizic, grea provocare în aceste vremuri în care s-au creat industrii întregi ca să te „ajute” pe tine, femeie dragă, să te încadrezi în așteptările societății (beauty, cosmetică, producția de produse intime), toate menite să fim "mai frumoase", "mai suple", "mai sexi", "mai...". 

Treptat treptat, am uitat de noi. Și am început să ne speriem de "baubaul" oamenilor mari: "nu sunt destul". 

Pentru noi, femeile, una dintre manifestări este etapa menopauzei. 

În trecut, în comunitățile șamanice, fiecare moment important din viața unui membru al comunității era celebrat într-o manieră aparte, funcţie de sex sau de vârsta persoanei. 

Pentru femei, ritualurile de inițiere începeau cu celebrarea primei menstre și femeia afla că fiecare vârstă, fiecare etapă din viața sa are farmecul și însemnătatea sa. A avea ciclu menstrual, a luna era o binecuvântare, nu o corvoadă. 

A ajunge la menopauză era atingerea unui statut anume în cadrul comunității, acela de Bunică, de Femeie Înțeleaptă, de Călăuză sau Învățător pentru celelalte femei sau copii, de Vindecătoare. 

Societatea a evoluat (sic!) și femeia a început să uite de sine, de puterea dată de însăși vulnerabilitatea ei, să se teamă de darurile sale.

A început să creadă că este impură în timpul menstrei. Nenumăratele abuzuri (fizice, mentale, emoționale), lipsa conexiunii reale cu mentorul natural al femeii - Mama Pământ - au condus la menstre dureroase, iar momentul instalării menopauzei a fost privit ca începutul bătrâneții. Baubau-ul multora dintre noi referitor la apropierea vârstei de 50 de ani este "îmi pierd tinerețea, fertilitatea, frumusețea (fizică), vigoarea, atracția sexuală, devin inutilă, etc". 

Aveam vreo 47 de ani, eram văduvă de la 29 de ani, viață sexuală ioc și mă bucuram de statutul de mamă mono cu copii stereo . 

Munceam pe brânci și mă ignoram ca femeie. Bineînțeles că mă machiam, mă epilam, mă îmbrăcam cochet, mergeam la cursuri de dezvoltare personală, dar nu mă vedeam pe mine cu adevărat, nu-mi vedeam cu adevărat Femeia din mine. Cu tandrețe, cu blândețe, cu acceptare. 

Ca multe dintre noi, de altfel. Nu are rost să căutăm vinovați, responsabili, să îi blamăm, să îi arătăm cu degetul (religia, patriarhatul, interese socio-politice, șamd). Cred că ne-am născut Acum ca femei pentru că e cazul să ne trezim și să schimbăm paradigme, dar într-o manieră blândă, feminină. 

Mie feminismul mi se pare o formă yang, dură. A fost însă necesară pentru ca noi să avem ocazia să ne facem Vocea auzită acum. Cred că societatea e pregătită pentru această schimbare. Noi suntem pregătite să facem lucrurile altfel decât strămoașele noastre, să ne educăm altfel copiii. 

Tocmai de aceea au apărut atâtea cercuri pentru femei, au reînviat tradiții vechi. Descoperim astfel că putem adapta contemporaneității "vechiul". 

La cei 47 de ani tenul meu se irita vizibil în preajma Lunii Pline și a Lunii Noi. Mâncam emoțional. Ajungând la homeopat spun povestea mea, acesta conchide "exces de foliculină" și primesc anumite remedii. Pentru mine a fost terapeutul nepotrivit, schema de tratament nu mi se potrivea. Curând am început să am dereglări ale ciclului menstrual, bufeuri. Am întrerupt tratamentul și am decis că e cazul să lucrez pe feminitate. 

Am început cu mișcarea fizică: corpul fizic și cel energetic sunt strâns interconectate, primul centru energetic (chakra) și al doilea sunt stimulate prin mișcare, iar cel mai feminin mod e dansul, jocul, conectarea cu Apa. Am mers la înot, la biodanza, dans african, 5Ritmuri. 

Treptat au început să vină către mine alte noi modalități de a dezvolta plexul lunar (hara sau swadisthana), de data asta energetic: qigong, Taiji, continuarea practicii Reiki. 

Am schimbat dieta alimentară alegând să mănânc multe salate, să beau shake-uri și smootie. Și ceaiuri, multe amestecuri de plante cu efect benefic asupra sănătății organelor sexuale feminine (traista ciobanului+coada șoricelului+coada calului+urzică moartă și vie). 

Din 2016, reîntâlnirea cu o cunoștință de la biodanza, a adus în viața mea o nouă prietenă, pe Olimpia Mioara. Șamanul din mine s-a activat și am pornit explorarea lumilor interioare prin transe și călătorii șamanice, ritualuri. Am descoperit că în umbrele mele (de care mă feream ca dracu' de tămâie ) stau ascunse daruri, resurse nebănuite și că pântecul meu este purtătorul unor traume transgeneraționale. Atunci a început abordarea la nivel energetic-mental-emoțional. Conectarea cu Apa a trecut la alt nivel, am început să intru în ape reci de munte cu orice ocazie (picioare băgate în pârâuri/râuri de munte, înotat în lac de munte sau intrat sub cascade, după ce practic exerciții fizico-energetice). Au încetat bufeurile, am încetat să mai fiu friguroasă. Menstrele se succedau la 23-24 de zile. 

Anii au trecut, femeia din mine a devenit tot mai conștientă de sine, cine e și ce vrea. Masculinul și femininul și-au dat mâna și am încetat să mai "fiu bărbată" și am făcut loc lângă mine unui partener de viață. 

Mihail m-a încurajat să îmi doresc să întârzii instalarea menopauzei cât se poate de mult, fără îndârjire însă. 

Călătoria în jungla amazoniană din Peru, ceremoniile de ayahuasca și întrebările puse atunci mi-au adus câteva răspunsuri atât de simple încât era ușor să le ignor. "Viața este frumoasă, e făcută să te bucuri de ea", "Mama Pământ e mentorul tău ca femeie, Conectează-te cu ea", "nu mai folosi absorbante", "bărbatul și femeia se completează, nu sunt în competiție". 

Deja mă apropiam de 53 de ani, vârstă la care mama mea biologică intra la menopauză. 

Atunci am comandat cupa menstruală care a adus o schimbare majoră. M-am conectat intim și direct cu sângele meu, cu frumusețea și puterea lui, am lunat pentru prima dată în natură, am dăruit sângele meu Mamei Pământ și plantelor (atunci ciclul meu a devenit lunar, de 29-30 de zile), am pictat cu el. 

Mi-am dat seama că în adolescență când îmi spălam torșoanele (da!, în anii 1970-1980 mama mea adoptivă m-a învățat să folosesc absorbantele textile, ce utilizau femeile înainte de vată și apariția tampoanelor ) aruncam apa pe pământ în grădină. Iată după 40 de ani reeditam în altă formă.

 

Uleiurile esențiale intraseră și ele în viața mea: fie Progressence de la Young living, fie Clarysage de la doTerra. Am învățat să îmi fac creme din ingrediente naturale pentru a-mi onora Feminitatea. 

Anul trecut a încununat toate acestea lucrând cu surorile mele într-un cerc de femei condus de Bunica Arapata, un cerc de vindecare transgenerațională. Am îndrăznit să văd lucrurile altfel, să abordez altfel și sesiunile de terapie sau de călăuzire cu femeile cu care lucrez. 

Am râs, am plâns, am văzut fetița din mine, am întâlnit adolescenta din mine, am onorat mama, dar și senzuala. Acum am făcut pace și mă pregătesc să fiu Bunică. Înțeleaptă, blândă, fermă, mândră de ridurile ei (îmi place să râd, asta e!, și am plâns un râu de lacrimi), gentilă cu colăceii de pe abdomen, dar decisă să scap de ei (prin dans și dietă). 

Acum, la 53 de ani și jumătate, perimenopauza îmi dă târcoale. Apar pauze mai lungi între lunații (3-4 luni). Un bun prieten este gemoderivatul Polygemma 9 de la Plantextrakt. 

Mișcarea fizică e indispensabilă pentru întreținerea masei musculare, a vitalității și pentru prevenirea osteoporozei. Cât mai plăcută, cu atât mai eficientă. Pentru mine e dansul, mersul pe jos, înotul și Ba Duan Jin (o formă de qigong medical). 

Periodic o resetare a dietei (10 zile Ohsawa 7 sau îmblânzită cu verdețuri, gen pătrunjel, ceapă verde sau mărar). Pentru mine a făcut minuni: menstră după 4 luni.

Conectare cu yoni, masaj extern cu ulei făcut de mânuțele tale.

Între timp, Andreea mi-a direcționat un scurt video, foarte edificator, despre medicalizarea contemporană a unor procese firești fiziologice. Medicul enumeră cu ton egal, nici mai mult nici mai puțin de 36 de posibile simptome ce pot apărea în perioada perimenopauzei și menopauzei. O listă luuungă și copleșitoare la prima vedere... 

Uscăciune vaginală

Bufeuri

Scăderea libidoului

Pierderea memoriei

Tulburări ale dispoziției/toane

Oboseală 

Căderea părului 

Fragilitatea unghiilor

Tulburări ale somnului

Transpirații nocturne

Hipersensibilitate

Suferințe ale gingiilor 

Confuzie

Tulburări de concentrare 

Amețeli

Incontinență urinară

Balonare

Creștere în greutate 

Alergii

Miros al pielii

Sângerări 

Depresie 

Anxietate 

Aritmii

Dureri de cap 

Prurit

Tulburări gastrointestinale

Indigestie

Contracturi musculare 

Dureri ale sânilor 

Dureri musculare 

Atacuri de panică 

Cicuri neregulate

Uscăciunea ochilor

Emotivitate

Osteoporoză. 

Și încheie, încurajator aș zice eu, cu "Nu aveți de ce să vă faceți griji! ". 

Încurajator pentru că sunt firești unei funcționări ciclice, tipic feminin. Și majoritatea pot fi preîntâmpinate sau gestionate eficient prin adaptarea la un alt stil de viață (dpdv alimentar și hidric, suplimente, fitoterapie, uleiuri esențiale, mișcare fizică/dans/yoga/qigong, practică energetică/Reiki/Bowen, practică cu oul de jad, terapii corporale/masaje locale, focus pe partea mentală și emoțională: meditație, respirație, constelații familiale, participarea în cercuri de femei). 

Fiecare dintre aceste abordări are aportul său și efectele sunt pe termen lung. Pe foarte multe le recomand din proprie experiență. 

Liantul principal este, însă, abordarea cu iubire de sine, acceptare și blândețe. Pentru că puterea noastră rezidă chiar în acceptarea vulnerabilității noastre!

* Ilustratiile sunt desene făcute de Gabriela.