Viata, cu ale ei...

Asa, pe scurt, vreau sa las aici marturie despre lucrurile bune pe care le traiesc sau pe care le folosesc.  



Am facut primele demersuri pentru a deveni story coach acreditat. Voi studia cu Lisa Bloom din Israel. Mi-au placut intotdeauna povestile si le-am folosit pentru a ma salva pe mine si pe altii. 

Am inceput lectiile de ivrit cu Carolina, o profesoara din Israel. Lomedet ivrit be internet, adica invat ivrit pe net. Mi-este greu sa explic cuiva ce simt fata de ebraica si ce trezeste in mine. Am mereu straniul sentiment ca am mai vorbit-o, ca o stiu, ca e in mine.  Invat de placere, pura placere. Duminica dimineata cad din pat la 9 dimineata direct pe zoom, unde ma asteapta Carolina.

Predau de doua trei luni comunicare in limba germana intr-o firma cu oameni foarte destepti si simpatici. Desi m-am dus initial doar din nevoia de a castiga niste bani, convinsa fiind ca nu imi va placea…iata ca a inceput sa imi placa, e ca o joaca frumoasa - vad progresele oamenilor, simt spiritul de echipa din grupa, radem impreuna si asta este asa o bucurie! 

Am inceput sa folosesc din nou intensiv uleiurile esentiale. Preferat acum este cel de tamaie, pe care il folosesc atat in difuzor, cat si pus in crema de fata (este un excelent antirid). Seara difuzez cedru, iar cand lucrez highest potential. Tot de la Young Living am acum o pasta de dinti. Imi place foarte mult, imi lasa dintii albi si curati curati. Folositi codul meu daca vreti sa cumparati ceva cu reducere 24%. Cred in puterea plantelor.

Am inceput terapia Bowen cu o terapeuta blanda si cu o atitudine fata de mine care ma copleseste. Ma trateaza cu atata pretuire, cu atata drag incat cred ca nu gresesc prea mult daca gandesc ca iubirea ei mai degraba ma ajuta sa radiez, decat terapia in sine… 

Cunosc oameni frumosi si buni. Oameni de genul acesta sunt parte din karma mea buna, dintotdeauna. Pur si simplu ma consider norocoasa sa ii cunosc.  Anca si Alex Bozianu, Smaranda si Radu Caragea, Mariana Gordan (pe care o stiu de cativa ani, de fapt, dar o revad zilele acestea, pentru ca e in tara). Sunt niste oameni-balsam, frumosi, destepti, buni, creativi. Emana iubire si sunt inspirationali in atatea feluri! 

Am fost week-end-ul trecut pe munte. De ziua mea, am primit o pereche de bocanci noi, asa ca nu am stat mult pe ganduri-am si plecat cu ei pe munte. A fost o zi magica-cu ploaia care rapaia pe frunze, cu fulgere in vale, cu tunete in fundal, cu mirare si caldura in inima, cu dragoste. Ziua petrecuta pe munte m-a incarcat energetic si m-a facut foarte fericita. 


Tata are cancer, a fost operat, este binisor... Sun acasa cu frica, aman sa ma duc, ma bucur de cate ori apare ceva care ne tine "neaparat" aici…
Este tatal meu vitreg, nu am fost prea apropiati, niciunul nu a stiut prea bine cum, insa de el ma leaga multe amintiri. El a avut mereu incredere in mine, el a observat primul ca nu mint si m-a aparat mereu, chiar si fara sa aiba dovezi, el a albit subit si a plans cand medicii m-au trimis la finele anului intai de facultate la Fundeni cu suspiciune de leucemie, el a mancat tot ce gateam eu cu entuziasm in adolescenta cu cartea Sandei Marin in fata, doar ca sa ma incurajeze, ca altfel…mama arunca tot, erau esecuri culinare…El a mers in spatele meu dimineti in sir ca sa vada cum ma comport pe drum spre scoala…daca ma abat, daca ma opresc pe undeva, daca vorbesc cu straini…El se oprea mereu si ma privea de la distanta cum imi ofer zi de zi sandwich-ul unui cersetor orb in gara…I-a spus mamei mele ca sunt in crestere si sa imi puna doua sandwich-uri si apoi mi-a facut complice cu ochiul si atunci am inteles ca stie…Cand mergeam cu el la bunici, oprea si lua pe toata lumea care statea la ia-ma, nene. Odata a umplut masina cu tigani si tiganci cu fuste si bani in par, eram doar eu cu el si tiganii si am ras cu lacrimi pana la bunici, desi imi cam tineam respiratia din cauza mirosului. Recent, am ajutat o tiganca care tragea dupa ea un carucior cu un sac urias cu peturi. Caruciorul se blocase intr-o crapatura din asfalt si ea tragea din rasputeri. I-am zis sa impinga ea din spate si eu am apucat manerul caruciorului si am tras de el, hotarata sa stau cat e nevoie. Eram imbracata elegant si trageam de un carucior murdar plin cu peturi. O secunda am fotografiat imaginea cu mintea si m-am gandit cat de comic ar fi sa puna cineva poza pe internet…cate glume ar fi generat... Am stiut insa ca daca am facut asta, a fost pentru ca l-am vazut pe el facand la fel…Niciodata nu a fost indiferent la nevoia cuiva si daca a putut, a ajutat….El i-a interogat pe toti baietii care ma curtau-am atatea povesti haioase cu el si pretendentii mei! El m-a rugat sa raman acasa la toate revelioanele, pana la 18 ani, pe motiv ca o sa am apoi o viata sa le fac in alta parte, acum sa stau cu ei…
Imi pare nespus de rau ca sufera. 

In rest...Citesc, citesc si iarasi citesc. Si ma joc cu copiii. Si gatesc feluri usoare de mancare. Si rad mult. Ies si imi intalnesc prietenii. Ma bucur de daruri. Pe toate le iau ca daruri.  Si indrept spatele pe strada si zambesc. Si ma bucur de ceea ce numesc eu superputerea mea, aceea de a vedea binele ascuns in orice. Caci nu exista nimeni si nimic in afara de EL. 

Comentarii

cristina a spus…
M-a impresionat mult ce ai scris despre tatal tau. Chiar mi-au dat lacrimile si of, sunt la birou!
Sa-i dea Dumnezeu tot binele pe care il are pentru el in viata asta!
vavaly2007 a spus…
}nc[ te vad ca pe o painte calda si cand te citesc iti simt tonul cald si bland. Esti un om binecuvantat si atat de bun... Sa va fie bine bine!