luni, 22 august 2016


Comunicarea cu personalitatile dificile-mai avem 3-4 locuri disponibile


Duminica, pe 4 septembrie, de la ora 17, ne vedem la Santhe Fitoceainarie, pe str Lipscani nr 104 pentru a ne bucura de o seara absolut minunata: avem o tema generoasa si incitanta, avem un invitat special, un medic psihiatru si trainer acreditat si experimentat, avem o tombola surpriza, multi oameni  interesanti care deja si-au rezervat locul si o locatie in care sunt sigura ca veti reveni si dupa ce acest eveniment se va fi consumat! 

Daca doresti sa vii si tu, tot ce trebuie sa faci este sa iti rezervi locul aici (deruleaza pagina pana jos).
Sa ne vedem cu bine! 


4 septembrie, ora 17, la Santhe

Nu DE CE traiesc, ci CUM este important pentru mine

Viata mea se poate defini printr-un singur cuvant: dor. Sau tanjire. Dor de iubire, de lumina, de Acasa. Dincolo de rolurile pe care le joc asa cum fac toti aici, ramane mereu acest izvor care a susurat mereu in mine cu aceeasi intensitate. Nimic nu l-a facut sa se stinga. 

Nu mi-am batut capul sa ma intreb de ce traiesc. De ce aici, de ce acum, de ce in aceasta familie si nu in alta. Am acceptat totul, ca parte dintr-un joc complex pe care inca nu il pot cuprinde. Dar mi s-au dat ani sa ma straduiesc si sa joc bine partea mea de partitura, si sa inteleg, ridicandu-ma deasupra, imaginea de ansamblu, puzzle-ul complet. 

M-am uitat in dex sa vad cum este definit cuvantul tanjire. Dintre toate sensurile notate acolo, imi place si accept ca potrivit cu ce simt eu : a se topi de dor, a se consuma, a se topi. Rolurile pe care le joc-trainer, mama, sotie, prietena, sora etc sunt ancore, ma tin ocupata ca tot acest dor sa nu ma cuprinda pe de-a intregul, sa nu ma subjuge ca o patima nimicitoare. Inca nu sunt atat de pregatita cat sa pot duce aceasta vapaie in mine fara sa ma consume pe mine prima. 

Melancolie


După ce m-am plimbat 
prin gîndurile mele,
 frumos amenajate,

cu alei pietruite, 
felinare discrete

şi emoţii decorative,

m-am aşezat lîngă o amintire de-a ta. 
Aici e întotdeauna mai cald
şi mai multă lumină


M-am intrebat mereu CUM traiesc. Cum a fost mai important mereu pentru mine decat De ce-ul atat de pretuit. Stiu ca va veni clipa cand raspunsul la "de ce" se va revela intr-o clipita, voi intelege atunci cu limpezime, imi imaginez eu, cum viata mea a fost o piesa necesara in puzzle-ul lumii. Pana atunci, ma preocup de CUM. Pentru ca raspunsul la CUM sta in puterea mea. 


cu dragoste de viata si de oameni vreau sa traiesc
fara frica
cautand fara incetare, invaluita de dorul meu
fara sa fac rau 
sa contribui cu ce stiu si ce fac la bunul mers al lucrurilor
sa invat si sa ii invat si pe altii
in pace
preocupata de toate caile prin care imi pot rafina fiinta
cu sens, cu bucurie, in curatenie si limpezime


Căutare


Ca un leu ascuns în iarba deasă aştept sosirea luminii.

Caut să o surprind
şi pe neaşteptate să-i descopăr secretul mersului ei pe cărare.
Am încercat tot felul de paşi: sărind ca un tigru,

săltînd ca o broască,
plutind ca un vultur sau sprijinit în genunchi,
am tot mers zile în şir. Dar misterul luminii ce vine şi pleacă

mi-a rămas negăsit.
Ca o femeie frumoasă

văzută prin parbrizul unei maşini,
fără să ştii de unde vine sau unde se duce, aşa apare şi dispare lumina.
Cum şi cînd să-i mai spui că te-ai îndrăgostit? 



Identificare 


Îmi încordez privirile şi văd marginea de carne a fiinţei si mă doare

tot ceea ce încă nu sînt.
Îmi încordez privirile şi văd

firele verzi spintecînd coaja pămîntului şi mă bucură
viaţa ce sînt.


***
Penele nu sînt sfîrşit pentru pasăre.
Nici pielea nu este sfîrşit pentru om. 



Aripi interioare


Uneori,

îngerii se nasc cu aripile în interior şi atunci sînt trimişi pe pămînt
ca oameni.
Ca oameni putem zbura doar înlăuntrul nostru.

În lumea din jur

picioarele nu ne pot duce mai departe decît îi duc aripile pe îngeri,
însă cu aripile noastre interioare putem ajunge mult mai departe
decît orice înger;
putem ajunge
în inima lui Dumnezeu! 


M-au fermecat poeziile acestea! Volumul ii apartine lui Cristian Constantin Turcanu si este intitulat Timp inflorit

duminică, 21 august 2016

Imagination changes everything

                     

subtitrare in limba romana, vedeti la setari

O noua pledoarie pasionanta despre imaginatie, despre cum ea ne deschide usi daca o folosim cu curaj. Ce se poate intampla? Joaca-te, spune Patti. Nu te opri din visat, spun eu. Sunt fascinata de aceasta putere pe care o avem-aceea de a ne imagina, de a crea cu mintea noastra o noua realitate in care apoi putem sa pasim.....

vineri, 19 august 2016

Decat o padure de cruci, mai bine o padure adevarata!

                       
Cum vi se pare ideea aceasta?


                               






Filme de vazut in week-end







si desigur, A man called Ove, care mi-a placut mult...




                                            






Workshop-uri open in septembrie

Ne vedem in septembrie? Pe 4 septembrie vorbim despre personalitatile dificile si despre cum comunicam cu ele.

Am invitat sa fie alaturi de noi un specialist in managementul stresului si al conflictului, medic psihiatru si trainer cu experienta. Domnia Sa ne poate onora cu prezenta, doar ca nu pe 2 septembrie, ci pe 4, duminica de la ora 17.


 Pe 10 si pe 20 septembrie invatam sa recunoastem si sa eliminam barierele in comunicare. 
Locul de intalnire ramane ceainaria SanThe, pe str Lipscani nr 104, Bucuresti.

Pentru mai multe informatii despre agenda, orar si cum se rezerva locurile, accesati focuspeinima.ro/evenimente (calendarul lunii septembrie, click pe data aleasa pentru detalii suplimentare). 






joi, 18 august 2016

                         










Indeletnicire predilecta: visatul cu ochii deschisi

Cand eram mica, credeam ca aerul este intesat de fiinte. Cand ploua, lasam geamurile larg deschise ca ele sa se poata adaposti. Sareau stropi de ploaie pe mine, pe covorul din casa, uneori perdelele se udau in timp ce eu strangeam ochii neputincioasa in a le vedea. Stiam ca exista, aveam cumva amintirea lor. Credeam in zane si credeam ca toate obiectele simt, asa ca nu o data m-am intors sa mangai un colt de canapea de care m-am lovit, un scaun de care ma impiedicasem....Mi-am tratat mereu jucariile cu respect, convinsa ca ele se prefac imobile, ca sa ma pot juca cu ele. Nu o data mi s-a parut ca vad pe chipul vreunei papusi un mic zambet efemer, un clipit din ochi complice al ursuletului de plus sau cine stie ce alt semn. Uneori cate o jucarie disparea si nimeni din casa nu o putea gasi, apoi reaparea pe vreun fotoliu, pe langa care trecusem de o mie de ori. Eram fascinata. Unde ai fost, ii sopteam, unde ai fost

Eram preocupata sa trec dincolo de val sau macar sa il subtiez. Nu ii spuneam asa atunci, nu stiam nimic despre asta. Ce stiam, instinctiv, era ca lumea de aici nu putea fi singura lume reala. Predicile mamei mele, uneori amuzate, alteori taioase, din dorinta ei de a ma aduce cu picioarele pe pamant, ma faceau sa plang. Daca doar lumea aceasta exista....gandul acesta...ma facea deznadajduita, ma speria si dispera in egala masura. De ce ? Pentru ca totul in lumea aceasta parea atat de grosier, de barbar, de crud si adesea, nedrept. Mi se parea insuportabil. Imi amintesc ca uneori o intrebam pe mama cum crede ca va arata viata mea. O sa termini facultatea, vei fi profesoara de romana, te vei casatori, vei avea ore pe undeva prin oras, vei face copii, duminica veti veni la noi la masa.  Si voi trai asa si apoi voi muri? Da, zicea mama. Si ar fi o viata buna! Imaginile acestea ma intristau foarte tare. Ma aruncau aproape in pragul depresiei, insa ma intoarceam repede pentru ca stiam in mine ca nu poate fi totul atat de liniar si lipsit de sens. Stiam ca exista si alte lumi, le ghiceam prezenta si, in mine, eram mereu intoarsa catre ele. Tot sufletul meu era precum floarea-soarelui, intors catre Lumina. 

Am visat cu ochii deschisi de cand ma stiu. Am avut o comunicare aproape permanenta cu mediul inconjurator. Spun aproape, pentru ca am avut o perioada neagra in adolescenta, cand am devenit necredincioasa, cand am devenit nihilista, cum ii sta bine unui adolescent razvratit. Am vrut sa fiu ca ceilalti, am vrut sa imbratisez viata simpla descrisa de mama mea, am vrut sa uit si sa abandonez amintirile mele fara sens si dovezi. Am fost foarte nefericita si singura. M-am temut atunci pentru prima oara in viata mea ca s-a terminat, ca am devenit normala, ca m-am deconectat pentru totdeauna. 

Stii ceva? Daca nu as avea dovezi acum despre cat de normala am fost si despre cati altii ca mine exista si au existat pe lume, m-as teme sincer sa impartasesc asemenea ganduri. De altfel, parintii mei s-au temut mereu pentru siguranta mea-credeau ca sunt cu capul in nori, ca sunt naiva si deconectata de lumea reala. Adevarul este ca eram si sunt mai realista decat multi pe care ii cunosc, caci, cu cat ma adanceam in cautarea lumilor mele, cu atat ma inradacinam si percepeam mai corect lumea inconjuratoare. 

Am scris mult despre imaginatie pe blog. Am scris despre ea ca despre un instrument pe care il avem la indemana si pe care il folosim foarte putin. Ori il folosim gresit, imaginandu-ne- si punand aceste imagini in mentalul colectiv-scenarii distructive, negative. Daca ne-am folosi cu totii imaginatia pentru a crea simultan imagini frumoase, pozitive, cred cu adevarat ca am putea schimba lumea din propriile noastre fotolii. Am petrecut mult timp visand o lume in care sa traim linistiti, fericiti. O lume fara razboi, o lume a abundentei si a intelepciunii. Nu am obosit niciodata sa imi imaginez cum ar arata, cate am avea de explorat, cata bucurie profunda, autentica am gasi in relatiile noastre, in munca noastra plina de pace si descoperiri. Inca visez, am senzatia stranie ca este cumva misiunea mea, ca este necesar sa sustin visul acesta. Si nu sunt singura. Multi dintre noi, poate nestiuti de nimeni, visam cu multa dragoste o altfel de lume in care sa ne ducem existentele. Mi-as dori doar sa o vad intrupata sau macar conturata cata vreme voi fi si eu pe aici. 



De curand am descoperit-o pe ea, visatoare profesionista. Citesc cu fascinatie cartea ei, Cabala si puterea visarii si vreau mai mult si mai mult. Pe vimeo puteti vedea un interviu cu dr Catherine Shainberg. 

Cand am citit mai demult cuvintele acestea, am zambit fericita. Nu am fost si nu sunt singura. Suntem  multi visatori si lucram dupa puterile noastre, cu credinta intr-o viata si o lume mai bune. 
Nu va rezumati doar la a trai lucrurile asa cum vin. Visati si voi, sa acceleram procesul...

" Invatati sa va folositi puterea imaginatiei cu dragoste, in folosul altora, fiindca Omul se indreapta spre o lume unde totul este efectul imaginatiei sale. " (N. Goddard)


miercuri, 17 august 2016

"Chestionarul lui Proust" si raspunsurile reginei Ana


Urmarind discutia dintre aceste doua femei minunate, am identificat doua lucruri pe care le am categoric in comun cu regina Ana: ma iei asa cum sunt ori ma lasi. Sunt asa cum sunt. Asa spune ea, asa spun si eu. Cale de mijloc nu exista. Si al doilea lucru-preferinta pentru onestitate, prefer adevarul, oricat de crud ar fi. 
O respect si o admir mult, pentru ca a stiut sa ramana simpla si fara ifose, nu a abuzat de statutul ei si pentru ca a nascut si crescut cinci copii. Nu e deloc putin lucru. 
Sa ii fie tarana usoara!



luni, 15 august 2016

Recomandare film

"Nu-mi place omul acela. Trebuie sa il cunosc mai bine." (Abraham Lincoln)

 Sper sa va placa filmul.

Este usor sa judecam din afara oamenii-ii etichetam ca dificili, reclamangii, ursuzi sau cine mai stie cum. Daca insa le-am cunoaste povestea, am intelege ca tot ceea ce ei fac are un motiv. Au trecut prin experiente de viata care i-au dus fix in punctul acesta. Povestea lui Ove mi-a topit inima si o recomand oricui se confrunta cu personalitatile dificile.

Pe 2 septembrie ne vedem la ceainaria Santhe sa invatam despre comunicarea cu personalitatile dificile. Ce inseamna "dificil", ce putem face noi, cum ne pastram echilibrul in relatia cu ei ?
Va astept inscrierile cu multa emotie si multa bucurie!

A man called Ove (2015)

duminică, 14 august 2016

Mici descoperiri



  1. O cheama Dunia, se ocupa cu scrisul si cititul. Ba chiar vinde cuvinte si mai nou, pune citate din cartile care ii plac pe tricouri. Cum va plac?




Preferatele mele sunt rochiile, dar si acest tricou

2.  Pentru cei care au boala celiaca (intoleranta la gluten) sau pentru cei care vor sa experimenteze cum se simt fara gluten in alimentatie cred ca este o veste tare buna sa afle ca exista o cofetarie cu produse fara gluten.

3. Bijuteriile Codronix sunt mesterite cu mult talent in Targu Mures si le gasiti de vanzare pe facebook






vineri, 12 august 2016

Voi ce gatiti bun si sanatos?

Am marturisit ca citesc mult despre nutritie si alimentatie, din mai multe motive: pentru ca sunt mama de copii mofturosi si capriciosi cand vine vorba de mancare, pentru ca inteleg ca alimentatia noastra are un impact mult mai mare decat s-a crezut in ce priveste starea noastra de bine, longevitatea si calitatea vietii, per ansamblu, dar si pentru ca am 5-6 kg in plus, ceea ce inseamna ca undeva gresesc, chiar daca mananc vegetarian si fac miscare (mers mult pe jos, yoga si bodyart).

Slabesti mancand grasimi, ba nu, multi carbohidrati, ba poti sa mananci orice daca faci sport, vegan e cel mai bine, ba nu, raw vegan e cheia, fructele ingrasa, fructele nu ingrasa.... Cu sare, fara sare, zaharul e ucigasul alb si tot asa. Informatia este atat de contradictorie si de complexa, incat te poti pierde cu usurinta.

Ce am retinut / acceptat eu, foarte pe scurt:
  • Doar in perioada de crestere avem nevoie de trei mese pe zi si doua gustari. Ca si adulti, nevoile noastre nutritionale sunt mult mai mici, putand trai mult si (mai) bine cu o singura masa pe zi si aceea cat mai simpla.  Gresim mancand la fel toata viata si, pe masura ce inaintam in varsta, ne miscam tot mai putin. Ne mai miram ca ajungem grasi, batrani si bolnavi
  • Nu exista dieta buna pentru toti-chiar cred asta. Poate pana la urma este totul in mintea noastra si, in functie de convingerile noastre interne, ne prieste un stil de alimentatie sau nu...cine stie?! Stim totusi prea putine despre cum este conceput corpul nostru, despre alimente si toate efectele ei asupra noastra. 
  • Miscare si legume (inceput ziua cu suc de legume) pare sa fie formula castigatoare pentru mine si pentru foarte multi oameni. Miscare, miscare, miscare pentru a ne pastra mobilitatea, a ajuta limfa sa circule, pentru a elimina toxine si a scapa de stres plus alimente proaspete bogate in apa si lumina, adica legume si fructe crescute 


Va las aici doua retete. Una este din cartea lui Scott Jurek si una din cartea de retete Vegetariana

Apropo de Scott Jurek, iata ce spune despre perioada lui de vegan incepator :
" Cu cat mancam mai bine, cu atat ma simteam mai bine. Cu cat ma simteam mai bine, cu atat mancam mai mult. De cand devenisem vegan, pierdusem un strat de grasime-acel strat care provenea de la consumul de fursecuri, dulciuri, prajituri Twinkies si pizza cu branza, pe care atatia omnivori si chiar vegetarieni le consuma cu nesat. Mi-am dat seama ca pot manca mai mult si tot capat o flexibilitate mai mare decat avusesem vreodata in viata mea.  
Cand am devenit vegan, am inceput sa mananc mai multe cereale integrale si leguminoase, fructe si legume. Pometii imi pareau mai pronuntati, gata mai alungita. Muschi pe care nici nu stiam ca ii am, au devenit mai proeminenti. Mancam mai multm pierdeam in greutate si faceam muschi-toate pe o dieta vegana. Timpul meu de recuperare dupa antrenamente si curse devenea din ce in ce mai scurt. Nu aveam nicio durere nici macar dupa cursele de 80 km. Ma trezeam in fiecare zi cu mai multa energie. "

SALATA DE PASTE DIN FAINA INTEGRALA  
(am facut-o o singura data si am ramas impresionata de combinatia de gusturi si arome. Este foarte gustoasa, usor de facut si foarte satioasa. Partea cea mai grea este, cred, sa ai in casa toate ingredientele in acelasi timp)


INGREDIENTE

500 g paste scurte din faina integrala, fusilli sau penne (eu am folosit fusilli)
3 linguri ulei de masline
2 morcovi de marime medie
1 buchet mic broccoli
1 cana mazare verde (eu am folosit congelata)
1 ardei gras rosu sau verde
2 fire telina apio
4 cepe verzi (eu nu mananc ceapa, rosii si usturoi, asa ca sar mereu peste ingredientele acestea)
1 rosie mare
1/2 cana masline fara samburi


DRESSING

3 linguri otet balsamic
1/4 cana ulei de masline
1 lingura mustar simplu Dijon
1 lingura seminte susan
2 lingurite amestec de verdeturi proaspete: patrunjel, cimbru si busuioc, tocate marunt
120 g branza Cheddar sau mozzarella
sare H si piper negru


1. Fierbeti pastele in apa cu sare, la foc iute, pana devin moi. Scurgeti si clatiti in apa rece.
2. Scurgeti bine si puneti pastele intr-un vas mare. Amestecati cu 3 linguri ulei de masline si puneti deoparte. Lasati sa se raceasca complet inainte de a pune si celelalte ingrediente.
3. Opariti putin morcovii, broccoli si mazarea. Clatiti sub jet de apa rece si scurgeti bine.
4. Taiati morcovii si broccoli in bucatele mici si puneti peste paste cu mazarea. Taiatii ardeiul gras, telina, ceapa verde si rosia in bucatele mici. Puneti peste paste impreuna cu maslinele.  
5. Pentru a face dressing-ul, amestecati intr-un vas mic otetul cu uleiul si mustarul. Adaugati susanul si verdeturile. Potriviti de sare si piper si mai puneti otet daca simtiti nevoia. Adaugati branza si turnati peste paste. Lasati sa se patrunda aromele timp de 15 minute inainte de a servi. 


RETETA PENTRU MIC DEJUN-GRANOLA CU MERE SI SCORTISOARA


Scott Jurek, in cartea Mananca si alearga

Reteta cu mei, spanac si muguri de pin este aceasta

A fost greu, acum e bine si e loc de mai bine


Aseara, inainte de a adormi, am citit postarea Dorei despre recunostinta. De dimineata, la cafea, citeam tot despre recunostinta, tot la Dora. 

Imagineaza-ti inima ca un copil mic care chiuie bucuros la contactul cu baia cu apa calda, placuta! Cam asa se simte si recunostinta...inima este atinsa bland de valuri caldute de iubire si recunostinta, de bucurie...


Am avut parte de o dimineata atat de frumoasa! Cafea, rasete si imbratisari cu minunatii mei, 20 minute de yoga, mici treburi casnice facute pe indelete, fara graba, cateva vorbe schimbate cu prietenii. La genul acesta de dimineti visam in trecut. Multe, foarte multe dintre zilele mele au inceput in trecut la cinci dimineata. De la sapte ani, din clasa a doua. Nu m-am plans niciodata, doar ca uneori visam si imi imaginam cum ar putea fi diferite diminetile mele....

Si iata, visul intrupat, mai plin si mai frumos chiar decat indrazneam eu sa visez cand tremuram prin statii de autobuz.....

Cand eram copil, plecam la sase dimineata de acasa, ca sa ajung pe jos la scoala la sapte. Invatam germana si in orasul tatalui meu vitreg unde ne mutasem, germana se preda doar in doua scoli. Ambele departe de casa noastra...Nu existau autobuze pe ruta mea, asa ca ma trezeam cuminte si porneam la drum. Multe rasarituri, multa liniste, mult timp petrecut eu cu mine. Plecam pe intuneric si pe masura ce inaintam, se facea lumina, mai multa lumina. Sfasiam cu mersul meu de copil noaptea, ajutam dimineata sa se nasca si asta ma facea sa ma simt incredibil. Mergeam dreapta si linistita.

Ani la rand am intalnit fix in aceleasi puncte, aceleasi chipuri. Ii observam si ma observau si ei. Uneori ne priveam in ochi si zambeam imperceptibil cand treceam unii pe langa altii. Eram singurul copil pe strazi la ora aceea...Mereu ma uitam sa vad daca mai sunt si altii, dar nu am gasit. Copiii mergeau la scolile din cartiere, aproape de casele lor...

Am inventat jocuri, am avut timp sa reflectez la atatea lucruri. Am iubit diminetile acelea. Toate rasariturile, momentele cand se crapa de ziua, toata lumea care se trezea si se anima treptat, ca intr-un film...
Uneori era atat de frig, incat intram in scari de bloc si ma lipeam tremurand de calorifere. Stateam cateva minute, apoi ieseam din nou in viscol, priveam inainte si imi stabileam urmatorul popas cald.   Din borna in borna ajungeam la scoala....Multa vreme nu am stiut  cum este sa ai scoala sau serviciul aproape de casa. 

Am predat germana in Brasov. Prima repartitie a fost la Aprily Lajos, in centrul orasului. M-am bucurat mult. In sfarsit, nu voi mai avea mult de mers. Inainte de inceperea scolilor, inspectoarea s-a razgandit si m-a sunat: iti va fi greu acolo, se vorbeste maghiara peste tot, la sedinte, pe holuri. Tu stii prea putina maghiara ca sa te integrezi. Stiu, nu este drept (protestasem slab-eu predam germana, la ora mea se va vorbi germana si la sedinte ar trebui sa vorbim romana, asa este drept), dar crede-ma ca  e spre binele tau. 
Am primit o norma si jumatate la un liceu in Tractorul, la marginea orasului si ore la scoala generala din Codlea. Nu stiam sa imi apar drepturile....aveam doar 22 de ani si un orar caruia greu i-am supravietuit. La 7 aveam ora in Codlea, la 8.10 eram in microbuzul spre Brasov, la 9 in clasa la liceu pana la 12, apoi de la 14 aveam din nou ore in Codlea. La 5 dimineata plecam de acasa, schimbam doua autobuze pana in Bartolomeu de unde luam microbuzul spre Codlea...Ajungeam seara acasa si incepeam meditatiile. Beam multa cafea si traiam cu un sandwich pe zi sau o supa la plic...Am renuntat cand am inceput sa adorm in autobuze de oboseala si dupa ce am ajuns la medic cu anemie severa. Atat de greu mi-a fost. Atat de nepriceputa eram sa am grija de mine. Ce am facut totusi bine in perioadele acelea si in altele care au urmat a fost visarea

Visam sa fie usor, sa fie lin si fara graba si timpi dati. Imi imaginam cat puteam eu de bine cum as vrea sa fie viata mea. 

Uneori ma incearca vinovatia, parca e prea bine, prea mult, prea nemeritat. Ma scutur repede si ma redresez. Este meritat, este visat. Si nu imi pasa cine ma judeca sau ce crede, eu stiu istoria si port in mine detalii dureroase: degete vinete de frig, o culoare a chipului nefireasca - galben portocala de oboseala, inghesuiala in autobuzele supraincarcate, solitudine, multa munca, putine insule de bine si frumos, de culoare si veselie. Putine, cat sa supravietuiesc. Tot ce traiesc acum este meritat, este visat, este dorit si intrupat. Si da, sunt recunoscatoare.....foarte recunoscatoare. 

Din visat nu ma opresc nici acum. Este loc de mai bine, de mai multa tihna si frumos. Imi sunt datoare. 

Si voi voua. Visati si aveti incredere si dati voie.