Sfânta Vineri

Cu gândul la Sf Vineri din povești, am căutat pe Sf Google să văd ce găsesc despre ea-iată, la prima căutare aflu că Sfânta dă frumusețe femeilor ! Cum nu se poate mai bine, dat fiind că mă aflu în plină săptămână a frumuseții, după cum singură am decretat. Ce mai aflu-că se sărbătorește prin nemuncă, altfel se lasă cu pedepse.
Ce să zic, cu învoire de la Sf. Vineri, azi e zi de huzur deplin, că nu vreau să o supăr prea tare!
Joacă cu Vladi și apoi câteva ore la spitalul Obregia, unde nu se cheamă că muncesc .
Ce să mai zic, hai, semnul crucii și să aveți o zi frumoasă!

Ceață afară, lumină caldă în casă

Am știut că va fi o zi bună încă de la prima înghițitură de ceai aromat de scorțișoară, cardamom și ghimbir, servit cu delicioși biscuiți cu cremă de portocale și crustă de ciocolată.


A fost zi dedicată cumva studiului.
Am citit un curs. Am citit câteva pagini dintr-o carte. Aș vrea să am mai mult răgaz pentru citit...Cărțile de pe noptiera mea se adună. Tati a calculat că aș avea nevoie de un an să le termin, dacă citesc o oră pe zi, nu știu câte pagini..Mă rog, el stă bine cu matematică, eu cu....cititul și visatul cu ochii deschiși. Că tot am pomenit de el, azi mi-a explicat principiul lui Heisenberg, a punctelor divergente și convergente dintr-un cerc, a pomenit și de pisica nu știu cui și mi-a demonstrat cum aritmetica nu are cum să fie și consistentă și completă-teoria unuia Goedel!! Nu știu cu ce i-am greșit, zău!
După ora de mate-fizică, am închis toate caietele, am adunat cărțile și am decretat mini vacanță.

Am cântat și dansat pentru copilul meu și inima mi-a explodat de bucuria lui-cei mai scânteietori, veseli și iubitori ochișori m-au răsplătit!
Am gătit supă cremă de țelină pentru cină.

Am vorbit la telefon cu prietena mea. De când locuim departe una de alta, obișnuiește să sune uneori dimineața să ne bem cafeaua împreună. Îmi place enorm, chiar și așa. Și apropo de prieteni, curând poposește la noi, tocmai din Sibiu, lunganul Roland, tati de fetiță vioaie, mai mare cu o zi decât Vladi.
Am comandat omuleți pentru că în curând va veni biblioteca în care cărțile mele își vor găsi locul!
Am găsit pe net o carte fascinantă, pe care am citit-o cu mulți ani în urmă și pe care vroiam să o reiau, având acum altă înțelegere. În librării nu e de găsit, însă am descărcat-o ieri de pe net. Este vorba de Simbolismul corpului uman, de uimitoarea Annick de Souzenelle. Cine o dorește pe mail, să lase un mesaj. Va primi bonus și Oedip interior, de aceeași autoare.

Făcând lumină în mine

Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea şi-n afară
Şi-nlăuntru în acelaşi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăieşte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Şi sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?
(Ana Blandiana)

Trezire mai matinală ca de obicei. O poezie de care mi se făcuse dor, un duș și o mască de păr, știri, mail-uri, iar acum Lhasa de Sela și o cafea ferbinte.

Peste câmp afară e ceață, pare mohorât. Diseară merg la terapie, a început să îmi placă. Descopăr, trăiesc, disec, îmi pun întrebări, fac corelații noi, neașteptate. Îndemn pe oricine care dorește să se întoarcă către sine, să taie poteci prin hățișul de lucruri lipsite de valoare care ne-au împânzit ochii și mințile, să meargă la psihoterapeut. Caietul cu vise, semnul întrebării și încredere în înțelepciunea care este dincolo de noi...

Cea mai mare spaimă a mea e să nu cumva să trăiesc cu ochii închiși, captivă în caruselul regulilor. Cum spunea Jean Schlumberger: „Există persoane care se aseamană cu frunzele moarte: trebuie să bată vântul pentru ca ele să aibă iluzia că trăiesc”. Să nu cumva să îmi termin numărul de respirații alocate (bunica îmi spusese treaba asta cu respirațiile, așa că în copilărie, pe furiș, mai îmi țineam respirația ca să economisesc, să mai am pentru mai târziu când or fi lucruri mai interesante de trăit....) prea devreme, înainte de a trăi pe deplin armonia și strălucirea din lumea asta. Știu că nu le vedem acum, însă există-am amintiri fulgurante ale lumii văzute cu alți ochi.....

Un golf numit Acasă

E o binecuvântare să nu ai habar ce nume poartă zilele săptămânii. Există doar zi și noapte, dimineață și seară. Există doar efortul de a fi în prezent, de a nu uita cumva ce binecuvântată și iubită sunt.

Pași elastici într-o dimineață frumoasă. Aerul spălat de ploaie, strada pustie. Singura plimbare pe ziua de azi, pe la 9.30-10.00. Boierii mei dormeau frumos. Pe stradă, mă gândeam că trăiesc într-o lume paralelă-orașul a suferit azi, străzile au fost sufocate, traficul de groază, iar oamenii au mai încasat, resemnați și apatici, încă o scatoalcă. Mergeți pe jos spre serviciile voastre, plecați cu câteva ore mai devreme!..Nu insist prea mult pe gândurile astea, am decretat săptămâna aceasta săptămâna frumuseții și a vitalității.

Azi mi-am petrecut toată ziua cu Vladi- ador modul în care mă "pupă" el, modul în care zâmbește când ne privim sau când îi cânt oac, oac, diri, diri, da..El e cea mai bună sursă de vitalitate și frumusețe. Trăiește într-o lume magică, se uită fascinat, curios când strâng rufele sau când beau un pahar cu apă...Chiuie acum, se joacă cu tati....

O zi aproape perfectă

Zâmbete, chiote, joacă și pupături cu Vladi. Așa debutează fiecare zi la noi în casă.
Un pumn de migdale crude, un gref roșu, zemos și dulce și două-trei caise deshidratate-micul meu dejun, aparent frugal, însă foarte consistent și sațios. Mail-uri, știri, comentarii, joacă cu Vladi. Ostenit și sătul, îmi adoarme în brațe. E aproape ora unu. Duc o haină la curățătorie, apoi mă prezint la cosmetică-am o programare pentru un tratament de hidratare facială. Sunt destinsă, mersul pe jos până la salon mi-a făcut bine, am inspirat cu plăcere aerul rece și ușor umed de afară. Știu că băieții huzuresc acasă în liniște. Mai scapă și ei de mine, își fac de cap...
Aburi ozonizați, masaj, masca, ultrasunete, ser de nu știu care...mi se face somn tare...Urmează manichiura cu cea mai pedantă și perfecționistă manichiuristă pe care am cunoscut-o. Am pleoapele umflate de somn, căldura din salon și conversațiile ușoare mă moleșesc de tot. S-a trezit Vladimir, nu mai am nici eu stare, vreau afară la aer...Cumpăr o pâine neagră pe care o feliez singură manevrând un aparat uriaș. Mănânc pâine goală pe stradă. Duminică, la curs, nu știu ce cuvânt m-a dus cu mintea la pâinea caldă și apoi am pierdut minute bune din prezentare gândindu-mă în ce loc din București aș putea găsi pâine caldă.....ca cea din copilăria mea...Mestecam cu bucurie prin curte un codru de pâine goală sau cu "brânză curată", luată de la un "om de încredere"...după cum zicea bunica mea....
Peste drum este o piață. Conopidă, ridichii, salata verde, struguri negri, banane. Festin. Un ultim popas într-un market-biscuiți cu ciocolată pentru diminețile cu cafea decofeinizată, brânză feta pentru clătitele americane care îi ies atât de bine lui tati, cașcaval afumat, hârtie de copt pentru plăcinta cu mere la care mă gândesc de câteva zile....Cam multe deja...nu mai e loc de savurat plimbarea, plus că mi se pare și mai frig afară. O tai peste câmp, sufletul meu se destinde de dragul spațiului larg, aerisit. Acasă- cald, bine, băieții mei sunt veseli și în formă. Mâncăm prăjituri.

Un film cu Vladi adormit iar în brațe. E deja seară. Câteva hăinuțe de copil întinse la uscat, un ceai aromat, albinuțele și vrăbiuțele care l-au adormit pe Vladi. Eu...cu gândul la voi, prieteni de peste tot.....cu gândul la lucrurile pe care le-am studiat ieri la școală, cu gândul la ziua de mâine, la multele cărțile de pe noptieră care mă așteaptă. Azi nu am citit niciun rând, atâta preaplin este în mine după week-end-ul trecut....

Pe frontispiciul casei lui Jung scrie în latină-"chemat sau nechemat, Dumnezeu este prezent." M-am rugat aseară. Iar azi i-am mulțumit pentru Vladimir, pentru tot ceea ce e în jur și mă bucură atât. Pentru Vladimir de fapt îi mulțumesc zilnic...

Zboară timpul.....azi Vladi a împlinit cinci luni...Am purtat cu emoție, în cinstea amintirii vremurilor când îl așteptam, vechea salopetă de blugi. E largă acum și comodă. Tati a zâmbit când m-a văzut în ea. Cred că a fost și el emoționat, poate și-a amintit de zilele când îmi regla răbdător bretelele...

Săptămâna aceasta o dedic frumuseții, fizice și interioare, vitalității și reconectării la natură. Să vedem ce găsesc mâine de făcut ca să onorez această săptămână...tematică.

Interesant

„.....este un fapt evident că moralitatea unei societăți ca întreg este invers proporțională cu mărimea ei, căci cu cât se adună mai mulți indivizi la un loc, cu atât mai mulți factori individuali dispar, și astfel dispare și societatea care se bazează pe sentimentul moral și pe libertatea indispensabilă în acest scop a individului.

De aceea, orice individ, când se află în societate, este un om inconștient mai rău într-un anume sens, decât atunci când acționează pe cont propriu; căci este purtat de societate și în această măsură este scutit de responsabilitatea sa individuală.

O societate mare alcătuită doar din oameni desăvârșiți se aseamănă în ce privește moralitatea și inteligența cu un animal mare, prost și violent. Cu cât deci organizațiile sunt mai mari, cu atât imoralitatea și prostia lor oarbă sunt mai inevitabile. (senatus bestia, senatores boni viri-senatul e fiara, senatorii sunt bărbați buni).

Dacă societatea accentuează automat, prin diferiții ei reprezentanți, calitățile colective, ea premiază tot ce înseamnă mediocritate, tot ceea ce este gata să vegeteze într-un mod ieftin și iresponsabil. Este inevitabil ca individualul să fie pus la zid. „ (mai mult în C. G. Jung, vol 7, p.175)

Politice

Pentru că nu mă trage inima să votez cu niciunul dintre candidații la președinție, pentru că mi-e silă să merg iar la vot cu ideea să aleg și de data asta răul cel mai mic...., pentru că el și el au exprimat mai bine decât mine ceea ce gândesc, pentru că pe stradă simt/văd ori disperarea care e vecină nefirească cu resemnarea și așteptarea, ori tensiunea ascunsă în pumnii strânși în buzunare și în sufletele chircite, pentru că din daci nu știu cum de am rezultat noi, atât de lași, mici, necurați în gânduri și fapte, pentru toate astea, mă și vă întreb-ce e de făcut?
Un hâtru zicea odată că politica e ca păcatul originar-o fac numai unii și trag toți.....Chiar că .
Ca să o citez pe Andreea Marin dintr-o reclamă la vopsea de păr-acum sunt mamă- și, de când sunt mamă, toate celelalte au devenit mai importante.

Ai încredere în inima ta

Un documentar despre inteligența inimii, despre modul minunat în care funcționează.

Mulțumesc casei Satya pentru dar!

Cum să fii zen în trafic..

"La vederea semaforului sau a unui stop, putem zâmbi și mulțumi, pentru că este un bodhisattva care ne ajută să facem o întoarcere în momentul prezent. Semaforul este un gong de deplina conștiință.

S-a putut crede că este dușmanul nostru, pentru că ne împiedică să ne atingem ținta, dar acum știm că el este prietenul nostru, căci el ne avertizează să facem o întoarcere în prezent.

Acolo se află viața, bucuria și pacea. "

(Thich Nhat Hanh- autor zen)

"Întâlnirea dintre două personalităţi este asemănătoare contactului dintre două substanţe chimice: dacă există vreo reacţie, ambele se transformă". (C.G. Jung)

Aș vrea să fiu ca marea. Marea mea, ale cărui valuri le simt uneori în suflet. Alteori, mă zbat la mal și fac ce face toată lumea-lovesc, lovesc, lovesc. Suflet sălbatic.....sălbăticia e bună, îmi spunea un prieten preot, dacă ascunde un suflet bun....Oare?....