Inventar de mici plăceri

Astăzi și mâine nu am cursuri, huzuresc acasă cu băieții mei. Am început analiza personală - o să descopăr lucruri noi despre mine sau poate doar le voi privi într-o lumină nouă. Merg cu încredere, pentru că îmi doresc mai mult ca orice ca Vladi să aibă o mamă cu sufletul mai curat, mai armonios, mai echilibrat, astfel încât să crească la rândul lui drept și frumos.

O prietenă își face acum o listă cu lucrurile care îi plac. Pentru că e sâmbătă și nu am nimic de făcut în mod special, fac și eu una.
- îmi plac cărțile
-îmi place înghețata
-îmi plac toate anotimpurile
-îmi place să râd cu Bogdan
-îmi place noul meu șampon Herbosophy pentru păr ondulat
-îmi plac alunele de pădure
-îmi plac rochiile, sandalele și cerceii mici
-îmi plac brățările, însă pe mâinile altor femei
-îmi place să mă trezesc devreme și să nu mă dau jos din pat, să visez, să fac exerciții de imaginație înainte de începerea propriu-zisă a zilei
-îmi plac poveștile, nu mă satur niciodată. Din păcate, oamenii care știu/vor să spună povești sunt din ce în ce mai rari.
-îmi place ceaiul negru cu lapte, dar acum nu mai beau pentru că alăptez
-și ceaiul de ghimbir....nu mai avem de ceva vreme, pentru că îl găsim numai la plafarul din Iancului și noi locuim în Drumul Taberei...
-și strugurii negri cu brânză cu mucegai albastru
-îmi place ploaia, cu condiția să o privesc din casă, de la adăpost
-îmi place lumina lumânărilor
-îmi place să mă simt turistă
-îmi place să stau desculță cu picioarele în iarbă.
-îmi place să merg la muzeul satului în timpul săptămânii (când e vremea frumoasă) și să citesc acolo-ultima oară am stat în fața bisericii, alteori îmi aleg o casă. Locul acesta și ceainăria Vasiliada erau locurile mele secrete unde nu mă găsea nimeni, locurile unde îmi încărcam bateriile. Trebuie să îmi găsesc alte locuri...pe care să le țin numai pentru mine o vreme, în care să evadez cu Vladimir de mânuță, când va mai crește. Sugestii?...
-îmi place să aud limba maghiară...îmi plac cântecele în maghiară. Prindem un post tv, un fel de mtv unguresc și mai poposesc pe acolo....
-îmi place, din multe motive, laptopul meu, un Toshiba mic, dar nu foarte mic.
-îmi plac culorile. Toate.
-îmi place la spa. Dacă aș putea merge la spa în fiecare zi, cred că nu m-aș plictisi și , cumva, acum înțeleg și de ce-nu e vanitate femeiască, ci faptul că în timp ce trupul meu e tratat regește, mintea mea e mai liberă ca niciodată.
-îmi plac poeziile lui Marin Sorescu, ale lui Nichita, îmi plac hai-ku-urile
-îmi place să merg prin păduri, pe munte, vara
-îmi place să mănânc în aer liber, pe iarbă....are alt gust mâncarea
-îmi place să fiu la Brașov, la biserica neagră în ajunul Crăciunului. Ador aerul rece rece din biserica, slujba ținută în germană, corul de copii..Acolo e singurul loc în care am simțit vreodată sfințenia acestei sărbători.
-îmi place să comand pe internet-cărți, decorațiuni pentru casă. Nu comand haine, am tendința să mă supraestimez și îmi cumpăr mărimi mai mari. Dacă fac asta în magazine, unde aș putea proba, dacă aș avea răbdare.....darmite pe net! Curierii, mai ales cei care aduc cărți, sunt Moș Crăciunii mei, îi privesc cu multă simpatie, chiar dacă eu plătesc (sic!)
-îmi plac taximetriștii-am numai experiențe memorabile, pozitive (și circul des cu taxiul, mai ales de când îl am pe Vladi)-majoritatea îmi povestesc tot felul de lucruri din viața lor, chiar mă minunez ce ușor se deschid. Unii mă fac să râd în hohote. Rareori vreun taximetrist a avut numai rolul acesta de șofer-ei au fost pe rând excelenți povestași, sfătuitori, observatori, protectori, clowni ...
-îmi place o casă de pe strada mea. Încă nu m-am săturat de ea, e ca din povești-emană căldură, confort, frumusețe, culoare și bunătate.
-îmi plac feministele pentru curajul lor de a spune lucrurilor pe nume
-îmi place Jung
-îmi plac colegii mei de la master și profii
-îmi place să îmi răsucesc părul pe degete
-îmi plac documentarele, în special cele despre orașe sau locuri și cele despre religii și credințe
-îmi plac blogurile culinare. Deși nu mănânc/gătesc foarte variat, admir dexteritatea altora în ale gătitului. E ceva sacru în prepararea mâncării și în servirea ei.
-apropo de mâncare, încă mai cred că aș putea trăi cu pâine neagră, măsline și ridichii roșii.

Gata, se trezește Vladi și ne pregătim să ieșim afară. E rece și însorit și îmi placeee!!
E reconfortant să te gândești puțin la lucrurile care îți plac! Prea ne concentrăm pe ce nu ne place și pe ce nu vrem...

O zi cu miros de scorțișoară

Tihnă. Căldură. Multe cărți bune care au sosit ieri aduse de curier. Alte două colete cu cărți pe drum. Le aștept. Miros de scorțișoară de la biscuiții care acum se coc în cuptor. Vladi doarme, învelit în păturica lui nouă. A adormit pentru prima oară singur, ascultând muzica liniștitoare de la oița vorbitoare de franceză. Sunt mamă și mi-e tare bine.

Bucuria mea

Cuvinte balsam

Azi, la cursul de psihologia comparată a religiilor -un curs fascinant, ținut de un om cu o vastă cultură, filozof și teolog ca formație, ni s-a explicat că pentru Jung, realizarea Sinelui se traduce prin unirea contrariilor din inconștient și conștient. Am întrebat dacă în creștinism avem un termen care să semnifice realizarea sinelui și răspunsul a fost da, avem. Este theosis, îndumnezeirea. Mi-a plăcut atât de mult cuvântul acesta, îndumnezeire! Îndumnezeire = dumicat de pâine albă, bună, înmuiat în miere curată, limpede. Așa l-am perceput. Noi, bieți oameni, țărână și apă, ne putem îndumnezei, dacă alegem....
Apoi, spre prânz, alt cuvânt s-a dus direct în inimă-evlavia sufletului, care apare atunci când îl cunoaște pe Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii....Poate la bunica mea să mai fi auzit cuvântul acesta, evlavie....Tare mult mi-a plăcut !
Cred ca asta am și simțit, un soi de evlavie, de înfiorare, de bine, așa cum trebuie să simtă drumețul ostenit, întâmpinat cu un pahar de apă rece și o farfurie de mâncare bună.

Dimineață de duminică

Un articol de Andrei Pleșu, un interviu cu Uca Marinescu și radio cu muzica ambientală, New Age, de meditație.

Nu am mai scris în ultima vreme. Nu am mai avut nici răgazul-Vladi ne solicită mult atenția, a devenit tare „vorbăreț” , așa că ne petrecem bună parte din zi vorbind pe limba lui-asta pe de o parte, iar pe de alta parte, am simțit că mă transform. Semnele au fost mai subtile, dinainte de luna octombrie. Apoi, brusc, fără niciun avertisment, am trecut printr-o furtună emoțională de proporții-una cu mult sens, care a reașezat lucrurile corect, nu cum fals le construiserăm cu migală. Evident că nu am văzut sensul atunci, ba chiar m-am victimizat, apoi mi-am reproșat că nu am știut să rămân în ochiul calm al uraganului, cum frumos spunea cineva....pentru ca într-un final să înțeleg că se conturează o noua lume, întâi la nivel individual, apoi probabil la nivel macro, o lume în care nimic fals nu mai este tolerat-nici măștile, nici ipocrizia, nici politețea rece și falsă. Lucrurile nu sunt nici bune, nici rele, doar sunt, așa că am găsit puterea să trec mai departe. De-abia ieri am putut liniști apele sufletului citind cuvintele unui prieten preot. Mi-a scris , fără să știe detalii, împacă-te. Împacă-te cu tine. Și m-am împăcat frumos, în liniște, pe loc. M-am acceptat și am mers mai departe. Către mine, pe atâtea cărări !

Săptămâna trecută am fost pentru prima dată în practică la spitalul Obregia, unde am cunoscut o pacienta, L., de 36 de ani, maniaco-depresivă. Ne-a spus povestea ei cam într-o oră de vorbit încontinuu-vorbea extraordinar de frumos, curat, expresiv. Ne-a captivat pe toți, eu una nici nu mai clipeam. Probabil voi avea vii în minte imaginile descrise de ea multă vreme ...La final, mă simțeam de parcă vizionasem un film de trei ore. S-a mai clintit ceva din mine. Începuse dezghiocarea, cum zice Oana Pellea într-un interviu....Reconfigurare, resetare, sufletul își caută alt culcuș, se mișcă neliniștit, sălbăticiune pe jumătate îmblânzită. Nu e un proces comod, însă simt multă bucurie, pentru că pot să întrezăresc spre ce se îndreaptă. Ceea ce aud/văd cu ocazia cursurilor de psihoterapie jungiana este fascinant, trec orele ca minutele și nu mai mă satur. Tot ceea ce am citit vreodată, până acum, îmi este de ajutor și îmi revelează noi înțelesuri. Niciodată nu am învățat așa. Este o experiență incredibilă. Vin acasă cu asemenea prea plin, că nu sunt în stare să povestesc nimic. Am nevoie de timp să se decanteze informația, să își găsească toate sensurile, să se potrivească piesele de puzzle. În curând voi începe și orele de analiză personală...am emoții, pentru că probabil voi deschide cutii bine închise. Va ieși mult praf...însă așa se întâmplă când facem curățenie-ca să intre în cameră aerul curat, sănătos, trebuie mai întâi scuturat praful și dat afară.

Am 33 de ani. Isus a murit la vârsta aceasta. Și eu simt că mor și nu e nimic tragic aici-moare acea parte din mine de care nu mai am nevoie. Pe măsură ce pierd din vechea Andree, îmi și desenez drumul pe care merg de acum înainte. Un fel de exuviu. Dacă m-as opri din desenat drumul, da, m-aș stinge la propriu.

Toate pânzele sus

Mă pregătesc să merg la scoală. Îmi place la nebunie și trăiesc din plin satisfacția de a studia fără nicio presiune, doar de plăcere !

Un clip și un blog care mi-au luminat dimineața....au făcut ca soarele să răsară și pentru mine.

Sâmbătă scotocim prin trusa pentru părinți

Sâmbătă dimineața voi scotoci prin trusa pentru părinți- în fapt, un program de consiliere educațională – centrat pe instrumente de educație pozitivă, creșterea nivelului de inteligență emoțională a părinților și cunoaștere a formării personalității copilului.

Merg cu Vladimir, să învățăm amândoi, cot la cot, dacă uit eu ceva, să îmi reamintească el !

Alea jacta est

Adica zarurile au fost aruncate. Ieri am fost admisă la masterul de formare în psihanaliza jungiană.
Se deschide un drum plin de provocări, de oportunități. Pur și simplu freamătă sufletul în mine de nerăbdare. Sunt tot un chiot și un zâmbet de ieri!
Înainte să ies pe ușă ieri am plâns puțin-mă zbăteam prinsă în hățișul gândurilor-oare sunt egoistă? Oare îl voi neglija pe Vladimir? Vorba unui personaj dintr-o comedie, îi voi produce oare daune permanente? Oare mă voi descurca? E de învățat/citit/ieșit din casă, nu e chiar joacă....Ce să aleg ? Viața mea tihnită, liniștită de acasă sau să adaug puțină sare și piper, un pic de provocare, de aventură? Cum voi fi peste doi ani? Încotro mă voi îndrepta?....Pâna la urmă, am ales cu inima, așa cum fac mai mereu. Sunt alegeri care îmi potențează focul interior și atunci știu că sunt pe drumul cel bun și alegeri care îl diminuează și atunci știu că trebuie să fac schimbări. Entuziasmul și pasiunea sunt prețioase pentru mine, așa că nu mi-am permis să le irosesc....M-a entuziasmat lectura Amintirilor lui Jung, a declanșat furtuni lăuntrice, vise și amintiri din copilărie pe care le credeam uitate.
Am făcut primii pași pe un drum pe care voi merge mai relaxată ca niciodată, un drum care va duce în egală măsura către mine însămi, dar și către alții, un drum care mă va provoca și care îmi va cere să fac alegeri.

M-am întors acasă mai bogată-o fată frumoasă mi-a spus o poveste. A fost și ea admisă și m-am bucurat, e bine să ai tovarăși de drum oameni care știu povești !