Film de duminică în familie...

Pentru o duminică liniștită-un film savuros, cu Meryl Streep (o iubesc), Alec Baldwin și Steve Martin ! Nu m-am mai simțit de mult atât de bine la un film !

It's complicated...sau nu. :-)

Iată și companionul meu la toate cele..

Doamne, ce iarnă!!

Mie îmi place să mă bucur de frig, de vânt, de zăpadă, însă de ieri....m-am jigărit, ca să o citez pe marea actriță Carmen Stănescu.....așa tânjesc după un pic de soare, de aer călduț, primăvăratec!! Mi-e dor de mirosul zambilelor, mi-e dor de cafeaua băută pe terasă....mi-e dor de soare! Apropo de terasă, cam așa arată acum.....ba chiar cu mai multă zăpadă că tot viscolește....sper că toți oamenii străzii au găsit un adăpost.....când e vremea urâtă, mă înnebunește gândul ăsta!

M-am instalat comod la ușa camerei lui Vladi, îmi place să îi aud respirația cînd doarme, îmi place să fiu lângă el când se trezește și se bucură că mă vede...

Am un birou .....mongol, zice soțul meu și ascult muzică " cu săgeți de indieni și pene de corb" (tot pe el l-am citat). Păcat că nu se văd penele în poză și că nu se simte și aerul parfumat cu mosc...

Să aveți duminică frumoasă, să vă încărcați bateriile !

În copilărie aveam mai mereu genunchii juliți, însă sufletul întreg și luminos. Acum, am genunchii curați și sufletul rănit. Îmi curgea adesea sânge din genunchi și coate și mă mândream cu rănile mele, indicau fapte de mare vitejie-sărit garduri, trânte și cazemate construite..., acum, din sufletul meu se scurge bucuria de a trăi, se scurge viața, iar eu strâng hainele mai bine pe corp să nu se vadă...În copilărie, abia mă uitam dimineața în oglindă, aruncam puțină apă rece, mă ștergeam în viteză, uneori cu mâneca de la pijama, acum, mă contemplu îndelung, zâmbesc forțat, încercând să îndulcesc chipul trist din oglindă, îmi ating cearcănele și părul aspru și uscat și apoi, după clipe de plumb, respir adânc și încep să îmi construiesc masca-fond de ten, anticearcăn, mascara, blush, creion dermatograf, gloss pentru buze....masca este gata, arăt ...ca scoasă din cutie, știi?
O păpușă mecanică. Nu tristă. Mecanică. Cui îi pasă?
Majoritatea ne “deshidratăm” așa pe parcurs.....și nimănui nu pare să îi pese...

"Ceea ce oferă lumină trebuie să suporte arderea."
dr Viktor Frankl

Am testat ieri, din nou, bucuria de a-i servi pe alții. Nu există nimic mai plin de sens și mai binefăcător.

Peacefull warrior

Viața are doar trei reguli-paradoxul, umorul și schimbarea..

Un film, o carte, o poveste-Peacefull warrior.

Știu că va plăcea mult celor care acum își definesc valorile, care sunt la început de drum....m-am gândit ce ar fi însemnat pentru mine un astfel de film pe la 17-18 ani....Acum, după ce am descoperit singură toate aceste adevăruri...filmul a venit ca o recapitulare facilă.
Enjoy!

Ghiciți personajul ?..:-)

Proverb bengalez

„Dragostea adevărată e ca un vas de aur; dacă se sparge, se poate repara. Dragostea falsă e ca un vas de lut; dacă se sparge o dată, se duce pentru totdeauna...”


Mai multe proverbe fermecătoare aici

Culoare, emoție, bucurie

pe scurt, viva la vida!!

În câteva zile vor ajunge la mine cele mai frumoase mărgele !

Mulțumesc, Lola!

Emotions Haute Couture

Emotions Haute Couture-parada muzicala a emotiilor...unul dintre cele mai solicitante si ...emotionante spectacole, la propriu, la care am participat vreodata. A intra in contact cu propriile emotii, a le recunoaste, a le da voie sa se manifeste nu a fost niciodata prea usor, ce te faci insa cand esti tintuit de un scaun si inima iti este scaldata, pret de mai bine de o ora, de emotie dupa emotie? Cand treci de la seninatatea alba si diafana la frica abisala, care infioara și contorsioneaza sufletul sau de la compasiunea tamaduitoare la tristetea adanca, dureroasa?

Un exercitiu greu, chiar si pentru cei care, in viata de zi cu zi, jongleaza abil cu emotiile lor. Niciun curs cu teme la moda gen “dezvoltarea inteligentei emotionale” nu mi-a relevat cu atata maiestrie si delicatete puterea transformatoare a emotiilor asa cum a reusit spectacolul-cadou al celor trei minunate artiste -Irinel Anghel, Elmira Sebat si Mihaela Vosganian. Intre spectatori si ele, intai, un spatiu mic, saturat de vibratia intensa a emotiilor, apoi inocenta si bunatatea celor trei copii – Darius si Eliza Coliban si Maria Tomescu care „au facilitat” prin gesturi si atitudini intelegerea si mai ales trairea emotiei.

Cum pleci de la un astfel de spectacol? Pleci incarcat-fiecare emotie care ti-a atins inima a lasat urme, a agatat ceva acolo, in interior. Unele amplifica si scot la iveala ceea ce nu vroiam sa scoatem (nu intamplator psihologul invitat, Madalina Groseanu, ne-a vorbit despre umbra), altele panseaza si vindeca, altele purifica sau genereaza pace si bucurie...

Sunt sigura ca toti cei care au fost acolo au plecat cu un prea plin al inimii de care se vor bucura multe zile de acum incolo.

Un șaman în blugi-INTERVIU

Vă ofer, ca lectură de week-end, un interviu cu Aurel Mocanu-șamanul în blugi, cum îmi place mie să îi spun în gând, deși el spune despre sine că nu este șaman, ci doar practicant al metodelor de vindecare șamanice...Îi mai spun uriasule, cu voce tare, iar el obișnuiește să râdă în hohote. Bine, în raport cu mine, mai toți sunt uriași (fizic vorbind...), însă, citind răspunsurile lui Aurel veți descoperi un suflet uriaș, așa că se explică de ce simt nevoia să îi spun așa, cu atâta drag!

Aurel, ești un șaman?
Nu mă numesc pe mine „șaman”. Acest termen îl păstrez pentru a numi oamenii care trăiesc în chip tradițional, deservind o comunitate prin folosirea metodelor șamanice. Eu sunt un om obișnuit care a constatat că metodele șamanice vorbesc limba sufletului meu. Pot spune că sunt un „practicant al metodelor șamanice de vindecare”.

Ce este un șaman?

Șamanul, după Mircea Eliade, este un specialist al sacrului și un maestru al extazului. Este o persoană, bărbat sau femeie, care poate intra și ieși la voință din stări de conștiință extinsă specifice, în care atunci când se află, accesează „lumile ascunse”- adică acele plaje de frecvențe care îi sunt accesibile atunci și inaccesibile din starea obișnuită de conștiință - pentru a aduce de acolo informații și energie vindecătoare pentru sine, client, comunitate. În aproape fiecare cultură există astfel de persoane. Aceasta nu are atât de a face cu vreun fel de aură mai specială, ci cu diviziunea muncii. La fel cum nu poate funcționa un sat compus numai din moașe sau din brutari, nu este viabilă nici o comunitate compusă numai din persoane specializate în practici șamanice. Cu adevărat împărtășim cu toții daruri spirituale, dar ne place să manifestăm mai ales câte ceva anume.

Șamanismul este ceva mai mult decât o religie, spun unii. Este la graniță. Tu ce părere ai? Poți fi de ex creștin ortodox și șaman în același timp?

Șamanismul nu este o religie, ci este un set de metode prin care ne facem accesibili revelației spirituale directe. Este mai degrabă un limbaj al sufletului, cum spune Daan Van Kampenhout. E un mod de a explora conexiunea mistică pe care o avem cu toții, mai mult sau mai puțin conștient. Eu sunt creștin ortodox ; găsesc o mare profunzime, frumusețe, iubire dumnezeiască și putere de vindecare în ortodoxie. Cred că fiecare persoană deschisă către spiritualitate se regăsește mai mult sau mai puțin, în liniile mari ale cate unei religii. DIn ce am observat până acum, poate că șamanii își permit și opinii personale în fata versiunilor acreditate oficial, altminteri sunt oameni cu un respect adanc fata de spiritul din orice, inclusiv din religii.

Imi poti spune cate ceva despre originile șamanismului?

Originile șamanismului se pierd în zona aceea de dinainte de orice ne putem noi inchipui că și societate umana, cultura etc. Estimarile antropologice enunta cel putin 40 000 de ani de practici șamanice; unii antropologi sustin peste 100 000 de ani. Personal, mai degraba decat a spune că șamanismul vine dintr-un anume loc și timp, cred că e o componenta a experientei umane. Aceasta componenta poate avea o pondere mai mica sau mai mare în functie de felul de viata, cultura etc. Oamenii din vechime erau mai constienti de spirit – care avea un loc central în viata comunităților bine legate de atunci-decât cei care , în zilele noastre și în general vorbind, postulează supremația materiei.
Societatea în care trăim e mult atinsă de materialism și de competitie, în timp ce majoritatea societăților tradiționale pun accentul pe spirit, comuniune, cooperare, comunitate. În timp ce noi deseori căutăm să demonstrăm că suntem mai buni că alții și chiar vedem o obiectivare a valorii noastre în cantitatea și calitatea posesiunilor materiale, majoritatea societăților tradiționale valorizează oamenii într-un mod în care fiecare e un membru neprețuit al comunității .

Majoritatea dintre noi credem că șamanii trăiesc în jungle îndepărtate, consumă halucinogene și sunt un fel de vrăjitori ciudați. Tu ești un șaman în blugi, trăiești în România. Cum ai devenit șaman? Cum era viața ta înainte, cum este după? Care este istoria ta?

În fanteziile despre șamani ale culturii noastre, într-adevar șamanii sunt imaginați a trăi în jungle îndepărtate, a consuma halucinogene și a se ocupa cu lucruri oculte, eventual periculoase. Cred că acest set de imagini arată mult mai multe despre noi decât despre ei, arată mai degrabă cât de îndepărtați ne simțim noi de lumea naturală- întrucât trăim în jungla de beton și tehnologie, câtă frică avem noi de a avea propria viziune – aceasta din cauza faptului că în această societate suntem mereu bombardati cu viziunile prefabricate ale TV-ului, reclamelor și figurilor care dețin autoritate în ochii nostri. Si da, credem că ei sunt vrajitori ciudați întrucât noi raționalizăm mult, aceasta fiind norma în care trăim.
Paradigma șamanică e una a unității profunde a tot ceea ce este, a unei creații frumoase, însuflețite și în permanentă conexiune cu Divinitatea Creatoare. Ea nu exclude purtătorii de blugi, nici anumite etnii, dar tinde spre o exprimare în termeni naturali, naște o înclinare spre un mediu natural - a se citi „asa cum l-a facut Dumnezeu” -, frumos, nepoluat, armonios. Deci, nu e mai de mirare să stii despre șamanism și să porți blugi, nici să fii roman. Ești om, exiști, ai suflet. Totul are suflet. Asta e ceea ce contează.
Ceea ce am observat în anii de cand am intrat pe calea șamanica este că oamenii nu se schimba, cat devin mai mult ei insisi. Poate în termeni ai unor intervale de timp mai mici se poate spune: da, cutare e mai calm, sau mai vioi, sau strălucește cumva din interior și e mai înțelegător și mai vesel decât când mereu îi tuna și îi fulgera și i se înecau corăbiile ....dar în realitate nu e atât vorba de o transformare în care devii altcineva, cât de o revenire la cel ce ești menit să fii. Iar asta vine cu bucurie, cu asumarea responsabilității, cu recunoștința pentru darul vieții, cu apreciere pentru Dumnezeu și tot ceea ce El a creat cu atâta geniu, suflet, iubire.
Istoria mea e frumoasă, o iubesc, mulțumesc de întrebare.

Cum arată ziua unui șaman modern? Fumează, bate tobele și uruie zornăitoarea? Care este rolul acestor instrumente? Există și altele? Care este rolul lor?

Arata că ziua unui om obișnuit. Nu include neapărat ingrediente spectaculoase. Instrumentele șamanice menționate sunt folosite la a induce și sustine o stare de conștiința extinsă, în care suntem mai în inima noastră, mai conștienți de aspectele spirituale ale ființelor din jurul nostru; alte instrumente similare sunt clopotele, toaca, intonările vocale, respirația, dansul, mirosul plăcut al tămâiei sau al altor rășini și plante aromatice, bătaia inimii ...totul poate vorbi sau aminti despre unitatea profunda a tot ceea ce este, despre frăția cu omenirea și cu toata creația, despre Divinitate. Uneori nu e nevoie de nici un instrument, frumusețea și spiritul e atât de evident atunci !

Cu ce se ocupă un șaman modern?

În afară de lucrurile cu care se ocupă toată lumea, poate că uneori apare șansa de a ajuta pe câte cineva să își reamintească de sufletul propriu, de faptul că lumea poate fi un loc minunat dacă ne aliniem la voința și bucuria divină și dacă nu ne ascundem darurile, ci le manifestăm. Dar nici aceasta nu e ceva special.

Are lumea nevoie de șamani? De ce?

Avem nevoie ca oameni unii de alții, avem nevoie de comuniune cu spiritul, de comunități bazate pe încredere, ajutor reciproc, respect în adevăratul sens al cuvântului.
Atribuțiile tradiționale ale șamanului au fost preluate în aceste vremuri de către specialiști cu diplome de stat : avem istorici, avem doctori, preoți, fitoterapeuți, povestitori, specialiști în divinație, psihoterapeuți etc. Dar componenta mistică a trăirii spirituale individuale nu poate fi trăită prin reprezentanți, nici nu poate fi comandată prin poștă. Poate că aici șamanul, sau practicantul șamanic mai bine zis, poate ajuta, nu prin a inventa și implementa o noua normă, ci prin a susține efortul cuiva mai nesigur și a valida diversitatea experiențelor individuale. Drumul nostru către Divinitate trece prin noi înșine, extinzându-ne până la Aceasta .

Cum explici fascinația occidentalilor față de șamanism?

Este echivalenta fascinației zilei ce urmărește mereu noaptea, sau a nopții care urmărește mereu ziua. Excesul materialismului plânge după spirit, excesul raționalizării plânge dupa intuiție, excesul fragmentării plânge dupa uniune, excesul singurătății plânge după Dumnezeu. De îndată ce apare o echilibrare în acestea, apare și pacea. Pentru că totusi, suntem mereu și spirit și trup, și ratiune și intuiție, și fragmentați și conectați, și umani și în chipul și asemănarea Divinității. Trebuie doar să acceptăm aceasta .
Mulți șamani tradiționali primesc cu bucurie copilărească binefacerile tehnologiei, și stiu să fie și bine înrădăcinați în lumea aceasta, făcând uz de bun simț și rațiune. Din locul viziunii complete, apare acceptarea cu bucurie a toate, fără exces.

Cum este să trăiești între două lumi? Aparții mai mult uneia sau alteia?

E o provocare și o muncă, dar și o bucurie - aceea de a implementa o viziune din spirit în materie. Dar pentru asta suntem aici. Cum spunea șamanul siberian Nikolay Oorzhak, întreaga noastră viață e un ritual de punere în operă a visului sufletului de dinainte să se nască. Viața noastră e compusă din ambele, materie și spirit .

În ce crede un șaman? Are șamanul o explicație, un răspuns pentru clasicele întrebări-cine suntem, de ce suntem etc?

Nu atât crede, cât poate că are încredere. Dar în aceasta să nu uitam că, lucruri pe care ar trebui să „le credem” atunci când nu le percepem ca atare, sunt auto-evidente în alte stări de conștiință. De exemplu, nu e vorba de a „crede” că tot ce exista are suflet, are spirit, ci aceasta e o realitate a percepției dacă esti în stare de a percepe acest adevăr. Iar validarea percepției vine din feedback, din rezultate. Are încredere în experiența sa, în ceea ce percepția sa îi spune, în unitate, în iubire.
Și, dacă nu are răspuns la întrebări, persistă în a întreba.

Am auzit chiar ideea că șamanismul poate completa știința moderna. Ai idee despre ce este vorba?

O parte importantă a științei moderne a început să își exprime descoperirile în termeni poetici, în enunțuri care zăpăcesc mintea rațională. De exemplu : „nu există timp”. La inceput a fost socant pentru mine să descopar în repetate rânduri acest lucru, explorând realitățile sufletului. Și acum mă minunez de aceasta. Sau „tu și cu mine una suntem”. La fel .
Cred că universul în care traim e imbibat de spirit că un burete de apa, cu apa, și că noi nu suntem separati de Marele Tot. Astfel, orice am putea descoperi și exprima despre univers, despre spirit, în termenii nostri umani – fie ei și sub forma jargonului stiintific- nu face decât să ne aduca la cunostința ceva despre natura noastră, ceva care trebuie să ne sune cumva cunoscut întrucât vorbește de realitatea ființei noastre. Șamanii dintotdeauna au fost persoane mistice, explorând în profunzime natura umană. Asa că nu mă mira aceste confluențe, paralele, similitudini de exprimare. Ele vorbesc despre același lucru, despre aceeași ființă .


În ce constă magia lumii? Lumea modernă pare tot mai materialistă, mai ancorată în consumism și mai îndepărtată de natura. Ce părere ai?

Cred că am răspuns deja în cele de mai sus la această întrebare .